Join the new world

Hai Baietiii nostriii!
Ieri furierul personal si-a primit concediul meritat pentru serviciile prestate, in ultimele 4 zile ne-am purtat sambetele unul altuia, eu il trimiteam la HQ pentru rapoarte iar el aparea la ore imposibile aducand mereu acelasi raspuns: "nimic de raportat"

Ieri mi-am luat inima-n dinti si bastonul prescris de medic si schiopatand ies catre postul telefonic de la demisolul spitalului. Pe drum pierd vremea cu fica baroanei von Bulow, asistenta sefa de la chirugie.

Intrarea mea la postul telefonic de la demisolul cladirii isca putina valva prin birou, o perna disparu intr-un dulap lateral de la piciorul transmisionistului, un sutien care pana adineauri servea drept suport pentru telefon fu recuperat de-o mana feminina iesita din vestiarul garzilor.

Ridic din umeri si cer cartierul general pentru a cere relatii.
- Centrala! da poftiti ! raspunse transmisionistul de la cartierul general al diviziei.
- Ungure tu esti ma ? intreb suspectant raspunsul de cealalta parte a liniei.
- Da domn colonel cu ce va ajut? raspunse transmisionistul recunoscand vocea-mi.
- Pierd vremea prin spitale tragand de buci asistente ... as mai sta si mai mult daca n-as sti ca-i de crapat niste capete prin zona, ia ... care-i statusu obiectivelor 2-5 ?
- Da domn colonel ... comuncam obiectivele 2 si 3 securizate in total, iar cu obiectivele 4 respectiv 5 n-am restabilit contactul, dar primim regulat fuieri din zona care spun ca e mare sansa ca obiectivele sa fie securizate in totatlitate in urmatoarele 1-2 zile.

-Perfect, transmite-i Generalului Maior Moimuca ca am de gand sa iau parte la operatiunea de maine dimineatza, si roaga pe locotenentul Raul sa sune adunarea la detasamente.

- Da domn colonel am sa transmit de urgenta mesajele, altceva?
- Da mai ungure ... vezi sa nu uiti sa intonezi imnu de cum iesi din post ... altimieri te-or spanzura ai nostrii la misto.

Cateva ore de zgaltait in care mi-a parut rau ca n-am ramas in urma cu domnisoara von Bulow am ajuns intr-un final la cartierul general, in timp pentru impartirea ordinelor.

- Domn Colonel ? bun venit inapoi ! imi ura General Maior Moimuca.
- Multumesc domn general, n-am putut sta de-o parte de lupta asta, pana la urma inamicul n-are nimic de pierdut si dat fiind ca-i si incercuit va lupta cu ferocitate foarte mare.
- Aveti dreptate domn Colonel, avem nevoie de tot ajutorul posibil, baietii de la artilerie au lovit pozitiile alea cu tot ce-au avut in ultimele 48 ore, Lt. Col. Lupu a primit prin aer intariri in munitie si ratii, spune ca pozitia sapata de el e sigura dar nu poate misca pentru ca lunetistii is foarte activi.

Sedinta continua cu un monolog al generalului maior care imparti ordinele de lupta, atacul la ora 1100 d+21, obiectiv exterminarea pungii si pregatirea pentru angajarea in lupta a liniilor de aparare externe cartierului general inamic.

In fata mea se ridica trombe de pamant, undeva in dreapta fumigene marcheaza locul locotenent-colonelului Lupu si-al detasamentului sau.
Un locotenent din detasament ma roaga sa dau o cuvantare in fata detasamentului:

-Baieti ! In spatele nostru avem o pozitie inamica! Nu-i orice pozitie e un ghimpe in coasta, o punga compacta de inamici dornici sa va toarne plumb in teasta, asta daca le-am da pace si-am continua marsul catre Cartierul lor general. E un obiectiv pe care visam sa-l atingem de ceva vreme incoace, a sosit vremea sa pasim inainte, sa infruntam inamicul si sa-l respingem inapoi, a sosit vremea ca esecurile si pierderile campaniilor precedente sa fie sterse de catre aceasta lupta.

Nu va garantez victoria, nu va garantez supravietuirea, dar ce va pot garanta, cel putin din partea mea este o lupta de zile mari, o lupta in care voi scoate de la mine tot ce am pana la ultima picatura, si sa fiti siguri ca dusmanul va simti picatura aceea prin patul de pusca din mecla, prin baioneta din coaste, prin stransoarea de la gatul sau.

-Hai fratilor , sa aratam din ce suntem facuti ! Sa intram in ei ! Si sa-i plimbam in suturi pana pe ultimu lor bastion si de acolo sa le cerem socoteala pentru ce-au facut!
(urale, un fluier semnalizeaza inceperea sarjei)
- Dupa mineeeeeeeeeeeeeeee