Sunetele tacerii

Day 2,496, 23:30 • Published in Romania Romania • by notterosa
Statea pe marginea caldaramului, langa o frunza palida, cu fata ingropata in palmele stravezii.

Se plimbase dintr-un capat in celalalt al strazii ascultand freamatul frunzelor ce inca mai salasluiau pe ramurile artarurului de la colt. Adierea, a seara de toamna, se strecura printre frunze si le facea sa se loveasca intre ele, cat sa se tanguie si sa ii acopere sunetul pasilor usori.
Se oprise acolo si privea dincolo de linia usor curbata a pleoapelor inchise.

Lumina se pierdea, putin cate putin, cu fiecare freamat.

- Ce faci aici?

Tresari.
Stia ca nalucile nu vorbesc. Le poti zari uneori, atunci cand iti doresti foarte mult sa le vezi, dar nu scot niciun sunet.
Privi de jur imprejur. Nu mai era nimeni pe strada. Doar ea si naluca cu fata ingropata in palmele stravezii.

- Ma plimb.
- Cati pasi sunt pana la coltul strazii?
- Nu stiu, nu i-am numarat.
- Pacat, mi-ar fi placut sa stiu.
- Pot sa mai fac un drum pana acolo... si sa numar.
- Nu, nu te obosi. Mai bine aseaza-te langa frunza asta si asculta si tu tacerea.
- E, nu-i chiar liniste. Frunzele astea...
- Inchide ochii si nu te mai gandi la ele... nu te mai gandi la nimic.

Inchise ochii. Pentru putin timp isi mai auzi respiratia, inima.... apoi... doar strigatul tacerii.

Se trezi.
Buimaca, nu stia unde se afla. Simti curentul de aer rece. Se dezmeticii si se ridica sa inchida fereastra.Freamatul frunzelor pieri odata cu inchderea ferestrei.
In septembrie... noptile sunt mai reci.
Linistea ramase sa se astearna cald si sa o cuprinda in mrejele sunetelor ei... Abia soptite.
Inchise ochii si lasa loc unui suras.
Ce placut ii suna tacerea... uneori.




September


notterosa