Moartea lui Scrânciob
IntoOblivion
Să zicem că pe-atunci s-a terminat, oarecum. copilăria, când furtuna a rupt în două bătrânul vișin de pe cărare. Era înflorit deja și probabil căzuse în noapte cu un foșnet abia auzit.
A doua zi, mama s-a dus la el și s-a aplecat către partea căzută la pământ, încă prinsă cu o limba roșie de trunchi. Nu înțelegeam ce face acolo, aplecată, până nu am văzut-o desfăcând florile mari, artificiale, legate chiar de dânsa de sforile scrânciobului. A venit apoi în casă și a luat un cuțit cu care a desprins leagănul de crengile rupte.
O vreme a stat, acolo, în picioare, și a vorbit cu crengile femeieste, asta chiar înainte că tata să le taie, bărbătește, cu drujba. Seva țâșnea în toate părțile și florile i se lipiseră in păr de supărare.
Mama s-a plimbat prin toată curtea cu leagănul în brațe, căutăndu-i alt loc. L-a întins pe lângă un prun, ca pe un văl de mireasă, dar pomul era prea firav. S-a uitat lung, cu gâtul întins, la streașină, dar prea aducea a spânzurătoare.
Ține minte scrănciobul ăsta, copile, mi-a zis, așa cum era înainte, în vișin. Nu mai am unde să îl pun acum.
Comments
Viisine?
Miereu mi-a placut mujetuiripublicacanului... sunt fana!
Pisilne?
°º¤ø„¤¤º°¨ ø„¸¸„¨ ø„¸¸„ø¤º°¨¨°º¤ø„¸¸„ø¤º°¨¨°º¤ø„¸
¨°ºDUMNEZEU ÎMPĂRATUL HUPAKOLAS¨ø„¸
¨°ºDUMNEZEU ÎMPĂRATUL HUPAKOLAS¨ø„¸
¨°º¤ø„¤¤º°¨ ø„¸¸„¨ ø„¸¸„ø¤º°¨¨°º¤ø„¸¸„ø¤º°¨¨°º¤ø„¸
¨°º¤ø„¤¤º°¨ø............__¤º°¨¨°º¤ø„¸¸„ø ¤º°¨¨°º¤ø„ ¸
¨°º¤ø„¤¤º°¨ø....../´¯/'...'/´¯¯`•¸¤ø„¸¸„ ø¤º°¨¨°º¤ø„¸
¨°º¤ø„¤¤º°¨ø.../'/.../..../......./¨¯\¸¸ „ø¤º°¨¨°º¤ø„¸
¨°º¤ø„¤¤º°¨ø.('(...´...´.... ¯~/'...')„¸¸„ø¤º°¨¨°º¤ø„¸
¨°º¤ø„¤¤º°¨ø..\.................'...../¸ ¸„ø¤º°¨¨°º¤ø„¸
¨°º¤ø„¤¤º°¨ø......\.......... _.•´ø„¸¸„ø¤º°¨¨°º¤ø„¸
¨°º¤ø„¤¤º°¨ø.....\..............(º¤ø„¸¸„ ø¤º°¨¨°º¤ø „¸
°º¤ø„¤¤º°¨ ø„¸¸„¨ ø„¸¸„ø¤º°¨¨°º¤ø„¸¸„ø¤º°¨¨°º¤ø„¸
¨°ºDUMNEZEU ÎMPĂRATUL HUPAKOLAS¨ø„¸
¨°ºDUMNEZEU ÎMPĂRATUL HUPAKOLAS¨ø„¸
¨°º¤ø„¤¤º°¨ ø„¸¸„¨ ø„¸¸„ø¤º°¨¨°º¤ø„¸¸„ø¤º°¨¨°º¤ø„
Într-o zi
Vei muri
iar?
Intr-o zi nevom vedea
Si in privirea mea
Vei fi ca un strain
Inevitabil... deși unii cred în veșnicie, în viața (sau moartea) de apoi...
Si uite asa inca de copii incepem sa ne caram prin viata amintirile, din ce in ce mai multe si mai grele.
cred ca in astia 6 ani de cand imi port dorurile la tarmul unei mari ce nu este a mea, una foarte din Nord, nu a fost an sa nu treaca un "orkan"/uragan prin gradina ce-am facut sa fie a mea, sa nu-mi zgribuleasca pasarile, sa nu-mi rupa crengile copacilor si sa nu-mi rataceasca visele deodata cu frunzele smulse de prin ei.
si inca nici unul nu a reusit sa doboare vreunul dintre copacii ce-mi strajuiesc gradina.
dar anul asta s-a petrecut ceva cu totul diferit: au venit de la "comenduire" si au taiat batranul copac de la strada, desi singura lui vina era ca purta tot mereu, si iarna si vara, un fular gros de iedera in care-si gasisera adapost si turturele si mierle si alte pasari micute de tot, poate si privighetori - c-asa de frumos ce cantau sa-mi dea de stire ca se pravale primavara si peste noi!... ba am vazut chiar si ciori spionand imprejurimile din varful lui, la care-ti ajungea privirea doar de-ti dadeai capul pe spate, ca pentru un sarut.
povestea asta a mai creat un gol in inima mea, cat pentru un altar pe care sa-mi plang dezamagirile si in gradina un loc inca atat de plin de amintiri, incat pana si pasarile sunt confuze, zilnic vin sa verifice daca nu cumva a crescut un alt copac in locul celui pierdut pe veci.
Pacat. Se cuvenea copacului sa moara de moarte buna...
Intoarce-te fiu rătăcit!
Unul din cântecele Palatului
Ea nu mai are lacrimi, dar visele nu vin.
Ea îi poate auzi pe ceilalţi cântând în noapte.
Ea a pierdut iubirea lui. Singură cu frumuseţea ei,
Stă rezemată până în zori de perna parfumată.
poezie de Bai Juyi
o7
am un sample special pentru tine, daca iti mai functioneaza emailul, let me know asap. a, si mie imi place visinata
Sample de-ntristare? I'm good, thanks