Corabia salvarii.

Day 2,032, 10:33 Published in Romania Romania by Vladica Andrei
Hristos S-a inaltat!!!

Imi cer iertare pentru greselile gramaticale pe care le fac fara voia mea, chiar am corectat cate ceva in articolele trecute, sper sa fie cat mai putine pentru ca mesajul meu sa fie inteles intocmai.


Corabia salvarii.

Ceea ce nu inteleg multi, este ca biserica nu inseamna numai clereul preotesc si calugaresc, biserica suntem TOTI, ierarhi, preoti si credinciosi, iar credinciosii nu doar asista la Sfanta Liturghie, ci participa. O mare diferenta intre aceste doua cuvinte cu intelesuri diferite...., asisti la un meci de fotbal, insa tu nu esti fotbalist, asisti la un concert de muzica, dar tu nu esti muzicant, tu esti in afara fenomenului, dar participi la viata de familie pentru ca faci parte din familie, participi la o loterie pentru ca faci parte dintre concurenti. Ei bine, la biserica participam toti, pentru ca toti facem parte din familia lui Hristos care se numeste biserica, corabia bisericii menita sa strabata valurile oceanelor indreptandu-se catre sfarsitul veacurilor. Simbolul vazut al bisericii este biserica locas de inchinare, care are forma unei corabii cu partea dinspre rasarit (caci spre rasarit se indreapta) rotunjita, asa cum este prora, partea din fata a corabiei menita sa invinga valurile. Toti ar trebui sa vaslim pentru a merge mai departe, pentru a invinge greutatile si a ajunge acolo de unde candva stramosii nostri au plecat fara sa vrea.

Insa multi dintre noi cadem din aceasta corabie, slabiti fiind de valurile oacenului, care sunt tot mai mari si mai puternice pe masura ce inaintam. Iata cum nu mai stim sa luam din biserica ceea ce este important pentru sufletul nostru, dand vina pe preoti si ierarhi, care si ei la randul lor au slabit inauntrul lor, unii dintre ei facand lucruri deloc ortodoxe, dar ma intreb, de ce vedem tot timpul lucrurile rele si negative? nevazand pe cele bune si de folos si tot aici am sa si raspun😛 si noi am slabit inauntrul nostru si ne este taree greu sa invingem raul si mai ales fara credinta, care ar putea fi si speranta in acest caz.

Si pana la urma nu harul preotului se pierde, caci diavolul nu stie decat pe deasuprea sa murdareasca, noi ne pierdem. Daca nu stam atenti la aceste vremuri in care totul se petrece, in care totul este posibil si in care pacatul sodomiei ca si multe alte pacate par a fi normale. Comorile se gasesc acolo unde nu ne asteptam de multe ori, insa eu as numi aceasta comoara, corabia salvarii din care daca lispesti, suferi. Timpul petrecut in spital este echivalent cu timpul vietii noastre in care am lipsit de la Liturghie.

Totusi credinta inca mai exista. Vizita patriarhului Kiril la Sfantul Munte Athos imi aduce aminte de vizita Sfantului Brau în Rusia, a celei mai importante relicve a Manastirii Vatopedi. Atunci cand Sfantul Brau a ramas in Rusia vreme de 40 de zile. In toata aceasta perioada calatorind in 15 orase, multi credinciosi au putut să se anchine si sa se întareasca duhovniceste. Numarul inchinatorilor a fost atat de mare, incat a fost considerata cea mai mare adunare populara din secolul al XX-lea ai al XXI-lea din intreaga lume. Aproape 4 milioane de oameni s-au inchinat la Sfantul Brau, multi dintre ei asteptand la coada vreme de pana la 17 ore.

Ma intreb, ce am facut daca am distrus corabia salvarii? inecand in mare pe toti carmuitorii acesteia.

De citit


Vlădîca Andrei
Doamne ajuta.