Join the new world

Când am ajuns în dreptul scărilor am avut o ezitare. Erau trei trepte, știam că le pot urca dintr-o săritură. Din dreptul ușii mi-a zâmbit și mi-a făcut semn să o urmez.

Am intrat într-o încăpere mare și mi-a spus să iau loc undeva. M-am așezat stingher pe marginea unui pat de campanie și mi-am dus o mână la nas. Dintr-un colț venea un miros puternic de medicamente. Nici nu băgasem de seamă că se îmbrăcase cu halatul. Era de un alb imaculat, apretat și călcat cu grijă de cu seară. Mi-a zâmbit liniștitor și m-a atins cu degetul pe vârful nasului.

„Facem cafea și ceai, bine”?

Am încuviințat din cap cuminte și am privit-o cum se îndreaptă către un scaunel cu trei picioare peste care era așezat un reșou. Făcea o cafea la ibric grozavă. Și nu doar cafea... în toate bucatele simțeam dragostea ei.

În ziua aceea mi-a oferit una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele din copilărie: o plimbare cu șareta. Cred că și calul îi simțea bunătatea. Dacă vedea pe cineva în dreptul unei porți calul se oprea pentru ca ea să poată da binețe. „Tanti Veronica, te simți bine? Mai ai tensiune”? Tanti Veronica era o femeie cum nu mai văzusem, avea niște sâni imenși, aproape că-i ajungeau la genunchi. Am râs la vederea ei cu mâna la gură , cu naivitatea specifică vârstei. M-a sărutat pe frunte și a râs sănătos, cu capul pe spate. Nu-mi amintesc să o fi zărit de multe ori râzând cu poftă, dar știu că in inima ei râdea necontenit. Cum altfel putea fi?

La sfârșitul zilei am plecat către casâ cu trenul. M-a lăsat ca întotdeauna să stau la geam, eu priveam în zare, iar ea completa rebus. Când am întors privirea către ea ținea pixul în gură și părea obosită si gânditoare. Am întrebat-o atunci: „ce e, la ce te gândești”? Mi-a răspuns:” îmi trebuie un cuvânt din patru litere pe verticală”. I-am spus fără să stau pe gânduri: „mama”! Da, mi-a spus... mama era...

Mama a fost și va fi mereu, pentru totdeauna. De fiecare dată când văd o clădire, când văd trepte, când intru într-o încăpere, când simt miros de medicamente, de cafea, când stau pe marginea patului, când văd un halat alb, când dau binețe cuiva, când văd un cal în hamuri, când am probleme cu tensiunea, când văd un drum de țară, când merg cu trenul și stau la geam, când completez rebus, când stau cu pixul în gura...

Mama, cuvântul din patru litere care-mi lipsește. Pe verticală și pe orizontală.