Cei trei magi de la Rasarit [ partea a II a ]

Day 2,341, 00:48 Published in Romania Romania by Omae X
Partea I

Trecusera déjà cateva zile de cand cei doi calatori se indreptau spre nestiut , rupti de foame si cu setea astamparata doar de aversele ce stropeau campia .

Zameu incepuse sa-l priveasca cu banuiala pe Cuc, nu mai era calatorul cu aura magica, il vedea cum era de fapt, un blenoragic cu toga gaurita si fara o para chioara in buzunar. Se intreba tot mai des daca avusese cea mai buna idée cand ii ceruse sa-l insoteasca.

In plus, Cucul il punea sa-l spele pe spate, sa-i faca masaj si sa-i cante la frunza seara, inainte de culcare.

In acest timp Cucul cugeta si el. “Bai nene, sa stii ca era mai bine acasa, aveam un culcus, ceva de mancat, aici bate vantul si se aud doar basinile lui Zamuila. Off, off, ce viata! “

In aer se simtea tensiunea dintre cei doi, lipsea doar scanteia care sa declanseze scandalul.

Din fericire, un nor de praf se apropia dinspre rasarit, o trupa de calareti inconjurand in cateva minute pe cei doi calatori.

Un implatosat cu ochii bulbucati se rasti la ei de la inaltimea calului : “Cine sunteti si incotro va indreptati?”

- Marite, grai Cucul, sunt Cucul din Arabia si aceasta este sluga mea, Zamuila.
- Zamuila ? Voi sunteti cumva… contra naturii ?
- Nu stapane, nici gand, asa e numele lui, stii cum e, numele slugilor sunt ciudate.

“Daca ma mai face mult sluga, o sa-i pocesc nasul” gandi Zameu

- Si incotro va indreptati ? continua calaretul
- Am pierdut drumul, stapane, mergeam spre … si Cucul dadu numele unui oras de care auzise pe acasa.

- Atunci sunteti pierduti de tot, orasul ala e in spatele vostru la 12 zile de mers, iar in fata voastra nu e decat pierzania, desert cat vezi cu ochii.

Cucul ramase tacut, aventura sa lua o turnura de-a dreptul neplacuta, in timp ce Zameu incepuse sa tremure necontrolat, scarpinandu-si gaurile din cap.

Calaretul parea ca vrea sa ia o decizie, clatina de cateva ori din cap, apoi li se adresa.

- Va vad pierduti, asa ca pot sa va propun ceva. Ii vedeti pe calaretii din jurul vostru ? Ei sunt Trupa Tembelierilor, cea mai tare armata a desertului. Veniti la noi in gasca, slujiti cu credinta si , intr-o zi, veti deveni si voi calareti.

De voie, de nevoie, Cucul si Zameu se invoira sa intre in trupa tembelierilor .

- Eu sunt Cristifor, capitan de oaste tembeliera si seful vostru. Zamuila, tu vei fi de azi inainte pajul meu, imi place numele tau, e predestinat unor fapte … marete, iar aici in desert e buna si o oaie noaptea sa-ti tina de cald, darmite un paj ca tine….. Cucule, tu vei fi gornistul trupei, vei suna desteptarea, stingerea si ce-o mai fi nevoie. Acum mergeti la intendent sa va luati uniformele, mergem sa cucerim orasul Romaniom.

Noaptea prinse armata tembelierilor in fata zidurilor cetatii. De pe ziduri se auzeau sudalme la adresa lor, batjocuri si mascari. Cristifor se plimba cu pasi mari, ganditor, privind la cetatea ce se profila sub razele lunii. Brusc, ii veni o idée.

La cateva ceasuri inainte de ivirea zorilor, o trupa de osteni tembelieri se furisa prin canalul de scurgere al orasului, imbibati de rahati si cu cutitele in dinti. Trupa de lacatusi de soc reusi sa taie fara zgomot gratiile de la baza zidului si tembelierii avura cale libera in oras.

Ce macel, ce carnagiu. Zburau testele in aer, plezneau maxilare izbite de buzdugane, carnea paraia despicandu-se de pe os. Luati prin surprindere, adormiti, aparatorii orasului fura macelariti in mai putin de un ceas. Cristifor si ostenii sai, plini de rahat, erau stapanii orasului inainte de a se lumina de ziua.

Cocotat pe un zid capitanul se adresa ostenilor si cetatenilor orasului, deopotriva :

- Fratii mei tembelieri, soarta a fost de partea noatra, am biruit prin ingeniozitate si siretenie, chiar daca ne-am facut de rahat . Aceasta batalie este prima, dar nu va fi ultima, nu ne vom opri pana cand intregul regat nu va fi al nostrum. Toti ostenii trupei ce a intrat prima in oras vor fi ridicati in rang, iar trupa se va numi de acum inainte Rahatii Tembelieri, spre aducere aminte a victoriei de azi, iar toti ostenii care vor veni in armata noastra vor trebui sa treaca acest test, al taraitului prin canale, doar asa dovedind ca sunt demni de a fi printre noi.

Va urma.

Hai Sictir !
Omae, Maestru ZEN