Veniti, deschideți poarta, n-aveți ce să pățiți.........

Day 2,930, 02:45 • Published in Romania Romania • by direct x
ambient muzical

A trecut mai bine de un an de la alegeri. Când am vazut câștigătorii, am strâns ce era mai de valoare prin casă, bani, bijuterii, am luat fetele și le-am pus în mașina cu plinul făcut de câteva zile. Pun acolo și barca pneumatică a lui tata, una veche de vreo 35 de ani, dar funcțională. Cu câteva ore înainte contactasem niște oameni de peste Prut. La ce străzi avem, nu ajung în vest înaintea închiderii granițelor. Luasem legatura cu ardei9, Nurupenik, UigresBarbu să le ajute pe fete. Ajung la prut, în locul în care de atâtea ori am pescuit. Ora 23:15. Văd semnale de lanterne. Nu văd patrule la granița noastră. Au fost chemați pentru ordine.

Umflu barca cu pompa de picior. 3 luminițe la câteva sute de metri în aval clipeau intermitent. Răspund și eu cu lanterna de la brichetă. era semnalul că totul e ok. Pun barca pe prut, imping fetele în barcă, tăcere maximă... Vâslesc în aval. Reușesc să ajung pe malul celălalt. Mă întâmpină cei trei prieteni. Întind mâna direct x le spun... ardei, UB, NrN... Vă rog să ajungă la Londra le spun. avem foarte mulți prieteni acolo. Tati ce faci? Nu mergi cu noi? Nu. Eu mai am un pic de treaba. Cris plângea, fata urla, prietenii ne zoreau. Ne-am desparțit cu lacrimi în ochi. Stabilisem un cod secret să știu că au ajuns bine.

Mă întorc la barcă, vâslesc și plâng. Mă îndârjesc. Ajung la mal, abandonez barca și merg în amonte spre mașină. Când ajung, 2 grăniceri mă întrebă ce e cu mine. Și-ai făcut uăi fraiere. Am pus niște plase pentru pește. Merg cu ei, mai mult târât după ceafă, arăt barca abandonată și arăt niște plase puse de săteni, ca fiind ale mele. Braconaj. zice unul...Da-l în plm zice celălalt, avem alte ordine acum. Scap cu niște scatoalce după ceafă și niște șuturi în dos. mă lasă să plec.
merg spre casă. Opresc în fața unui magazin. Îl sparg. Iau un telefon cu legătură directă la satelit. N-am abonament.
Peste 3 zile, vine cineva de la serviciu cu un bilețel mototolit în mână. Era codul după care știam că fetele au ajuns cu bine.

Încerc iar să conectez telefonul la satelit. Firma care-l administra, a decis să ofere gratis serviciul celor care îl apelau din România. Nu puteam folosi telefonul decât din mișcare, m-ar fi identificat foarte ușor altfel, și astfel am luat legătura cu fetele mele. Erau bine, și prietenii nevăzuți de pe net, dintr-un joc prost, m-au ajutat. Eram liber. ADN-ul meu, era liber.

Trecu un an. Fabrica la care lucram s-a închis din lipsă de comenzi și materii prime.
Pay back time...
Între timp, în mașină, din mers, am oferit câtorva persoane de încredere, legătură telefonică cu cei dragi. era cam tot ceea ce puteam face.
”Achiziționez” 5 saci cu îngrașamânt. Nitrat de amoniu. La ceas târziu de noapte îi urc în casă, urc și două canistre cu motorină. Mă întâlnesc cu o vecină care ducea gunoiul. La ora 01. Amestec nitratul cu motorina. Pun 2 fire legate în fiecare sac, îmi pun un holter în jurul pieptului, leg fiecare fir de holter și aștept.

Voiam să fumez o țigară. De când cu schimbarea, fumam tutun cultivat de prieteni. Nu țigări adevărate.
Ora 2.
Două batăi puternice și 5 inși intră în casă. În numele partidului și al poporului, ești arestat. Spune unul mai spălacit, apoi observă firele, holterul care bipăia sunetele inimii și sacii cu azotat și motorină.

Neața le zic. Vă așteptam. Dacă rupeți vreun fir, sau inima mea nu mai bate, sunteți îngerași. Poftiți fiecare și luați un sac și să mergem la dubă. După, la comitetul de partid. Asta dacă țineți la voi.
Spălacitul urina pe el, și apucă împreună cu ceilalți malaci câte un sac. Cortegiu era hilar, cinci malaci în față cu saci în brațe și eu la urmă. Între noi multe fire. Urcăm în dubă, și șoferul ne duce spre comitetul de partid. În stație se aud voci lătrate. Armata ne-a lăsat, șoferul deschide radioul, ”bande periculoase de infractori, infiltrați din ukraina se îndreaptă către orașele mari. Rezistați cu orice preț.” În stație o voce urla... Comandantul brigăzii motorizate din Iași e un dezertor. Șiruri lungi de blindate se îndreaptă către punctele cheie din oraș. Dezertorul dă arme la populație.” Intru în sediul partidului. Mă imploră să-i las să plece. Armele jos. Iau un kalaș, nu stiu să-l folosesc, trag de ceva, se sperie toți. Îi las să iasă. Nu era nimeni în jur. Au fugit ca niște râme. S-au băgat în pământ. Cacealmaua cu holterul și firele a ținut.

Dau foc la un tomberon și-l pun în dubă lângă saci. Alerg de rup pământul. Fug spre Piața Unirii urlând ”Iașul este liber, Iașul este liber”. Aud o bubuitură imensă la comitetul de partid. ”șobolanii”. O durere ascuțită în spate. Cad. Din față văd trasoare trase de blindate. Cineva mă culege de pe caldarâm. Ușor, nu mai văd, doar aud...”LIBERTATE, LIBERTATE!”
...........
Simt parcă o furnică pe frunte care încet îmi alunecă în ochi. Aud ceva în zare, undeva departe.
................
Aud inconfundabilul beep al inimii pe un monitor. Bătea ritmic, încet și sigur. Deschid cu greu ochii, de parcă trebuia să mut zidul Goliei cu pleoapele. Heei! bine ai revenit mă întâmpină o asistentă drăguță cu un zâmbet. Beep-ul era al inimii mele. Vine un doctor. Peste 2 ore îl detubezi și-l duci în salon. Mai sunt câteva sute care au nevoie de aparat. E tânăr, a supraviețuit.

....

Acest articol participă la acest concurs
dx