Join the new world

Drajii mei, să vă spui ce am făcut io ieri.
Stăteam linistit în casă, cu o cană în mana şi savuram mirosul plăcut ci vinea di pisti gard, di la Leana lu' Pirpiriu. Aşa e la ei ritualu' zâlnic: se scoală Pirpiriu, se scoală ea, apoi se scoală şi Leana şi pune de cafea. "Frumos tre' să mai hie", mă gândesc eu cu gândurili meli de burlac.
Îmi aduc aminti că ieri am văzât inimile celea la icoanele din eRepublik şi mai apoi au început să zburdi niscavai întrebări prin colţurili capuli: "Oari ce-o hi cu eli??? Să hie oare zâua lu' Arafat, docturu cela di la teveu??? Să hie sămn di boală???". Eream tot un gând, nu alta. Ci mă gândesc io: "ia să dau o roată satuli şi să mai trag cu urechea, poate aflu care şi cum sta treaba".
Trag flanica şi iţarii pi mini, indes caciula pânâ în vârful nasuli, iau ciubotili in chicioare şi...fuuuuji în lumi mai flăcău.
Cum mă pusăi io să dau roată satuli mă agăţ într-un ciulini cu un hir di la flanică si fara sa bag di samă, pană să termin di dat a doua tură di sat, ramăsăi dispuiat. Acuma ce sa spun, Iarna, nabadaioasă şi neîncălzâtă de atâtă vremi, zdup pi mini călare că cică să mă strângă oleacă în brăţuşoare. Olelei nenicule, avea nişte alea reeeci, că dinţii mei s-au luat în braţe, ăi de sus cu ăi de jos, şi nu mai lăsa pi nici un cuvănt sa iasă afară: "nu ieşiţi afară că vă îngheată consoanele! staţi potol aci sub limbă ca e cald şi bine". Am refuzat-o din gesturi si priviri pe duduia Iarna şi m-am pornit spri casă, cu mâinili înnodati di frig la chiept, ca să caut altă flanea.
Cum merjeam io linistit si clănţănind din toţi dinţii, bucuroşi ei ca am scăpat de geroasa, mă vede ţaţa Floarea printri şâpcili la gard si numa' ce iese la poartă şi începe a striga: " Băi Ioani, da' ţâie nu-ţ-ă rusâni ăi sâ umbli aşe dispuiet pi uliţi? O hi el zâua îndrăgosteniei, dar chiar ase???".
Am lasat-o sa boscorodească şi mi-am văzât di drum. Numa bini, aflasim cei cu secţia di cardiologie din computerul meu.
Nu mai străbat multă distanţă şi vad pi Lica Smintitu' cum o altoia pe fimei-sa in curti. Mă dau mai aproapi şi îndrăznesc: "Băi Lică, da ci faci nene, azi la zi de sărbătoari?". Ăla nici nu se uită la mine şi răspunde: "Repar maşâna di spălat rufi, mai Ioani; ca s-a cam stricat şi nu vrea să mai speli". Io, di colo:"Păi bine mă nenorocitule, pune şi tu şi unge-o mai întăi şi dă-i uşor cu ciocanul. Tu te-ai pus direct cu barosu' pi dînsa?". "Apăi mă Ioani, nu ti băga. Ce să ştii tu de maşâni di spălat dacă speli numa' la mână?" imi replică Smintitu. Avea dreptati omu', că io sunt burlac. Mi-am văzât di drum.
Când trec prin dreptul la magazânul mist, babili de vroiau să prăpădească pensia m-au zărit şi au sarit ca corbii la stârv, cari mai di cari cu fel de fel de chiuieli si vorbi di batjocură şi ocară. În spatele lor şi Costel clopotarul cu dricul. Avea o comandă în capul celălantu' a satuli. O hărmălaie şi o panaramăăă... de ziceai ca suntim la carnavalu' di la Rio.
Când trecim prin faţa căsii lu' Părintili, acela era la poartă şi aştepta pi Costel cu limuzina să meargă la raposatu', mă întreabă: "Băi Ioani, da ci faci fiule?". Io, cu o inspiraţie di moment şi o faţă di milog, răspun😛 "Ci sâ fac Parinti, iaca mă gândeam să fac o preselecţie printri donşoarili astea di 80 di ani şi să le facim o rânduială pentru în primăvară, când s-o mai dezmortâ pământul, că nu cred io că ieşâm cu toati din iarnă". Când auzi Părintili se cruci de o sută de ori. Babili cănd auziră se împrăştiară ca muştili, una nu mai era pi urmili meli.
Se urcă Parintili lângă Costel pi capra driculi, io pi locul mortului şi o luăm la deal spre casa me.
Ajung acasă, trag repidi altă flanică pi mini şi mă hotărăsc să o tulesc la cârciumă. Apăi undi în altă parti să mai faci socializari? Pi net cu eRepublicu şi la cârciumă.
Când ajung şi dau năvală 'năuntru, tooooată fauna masculină din sat buze-n buze cu câte o sticlă de bere. Mai erau şi mai galantoni, de o ardeau la ceşcuţă, că încă era vremea de cafea. Atâta dragosti la un sângur loc nu am văzât în viaţa mea. M-am vârât repidi întri ei, am cerut o sticlă di beri şi dă-i mozoneală buzi-n buzi, până a rămas aceea fără suflit.
Şi iaca-şa m-am iubit io până pi la prânz...când s-a tăiet filmu'.