Memento.
hsileamune
Trecuse mult timp...
................................................................................
Plecasem plin de ganduri de la Roman Daco. Fusese o seara placuta, plina de povesti si avusesem ocazia sa mai revad cativa din vechii prieteni. Asa ca, putin ametit, am luat-o agale spre casa, inspre cartierul Reme, lasand in urma, cu fiecare pas si gand, galagiosul district Roman.
Un oras pixelat, binar, plin de suflete, care de care mai diferite, prinse in acest matrix al liberului arbitru ludic, de a-l parasi si reveni, dupa cheful fiecaruia. Cartiere nationale cu forme mereu schimbatoare. Si pasii care ma purtau, cumva, fara tinta, fiind mult mai ocupat cu diferite imagini mentale.
Mersesem mult prea mult. Trecusem de ceva timp de noua/ultima locatie aleasa - imi inchiriasem, nestiind cat mai stau, o mai veche dar placuta garsoniera, in fosta unitate militara prezidentiala - dupa cum se desfasurau pixelii in fata mea. Zona in care ma aflam isi pierduse din culoare, iar praful era rege pe acest domeniu. M-am oprit, incercand sa-mi dau seama unde sunt. Totusi, imi era atat de cunoscut acest loc....
.................................................................................
M-am asezat in mijlocul pietei, mica noastra "Poiana lui Iocan" digitala. Foile vechilor tribuni erau aruncate de colo-colo de suflul, presupun, codului jocului ori al coolerelor, intr-un dans haotic, mimetic al realitatii. Si afara e ca inauntru. Pentru ca elementul comun e memoria userilor. Efectul Mandela se propaga odata cu elementul uman.
In jurul pietei, cladirile fostilor locatari avand, mai toate, magazine la parter. Printre acestea se mulau cladirile militare si cele de stat. De-abia acum observam, cu adevarat, intregul plan al vechiului cartier. Micut, cochet, plin de viata si imaginatie. Si-acum... praful si istoria, daca ai fi stiut-o, erau singurele forme de eviata.
Am inchis ochii..si-am incercat sa aud fostul vuiet al pietei. Shhh.. il auziti?!
.................................................................................
(fiecare ecartier al orasului digital erepublik isi are propria istorie. Chiar daca m-am enascut in cel Roman, pentru mine, casa digitala a fost Reme. Mic, dar plin de istorie si, pe cat imi va permite timpul, voi incerca sa sterg praful in perioada asta de pe unele parti ale acestui cartier. Orice ajutor la curatenie e mai mult decat binevenit!)
Dragos1976
Comments
Excepțional, ca de obicei!
Promit să vin să-ti dau o mână de ajutor la șters praful 😃
Multam! O sa iti dau un mesaj..
Mi-a plăcut așa de mult încât l-am mai citit odată 🙂
Ne vedem în Reme!
RM4Life!🙂
Gata, am ajuns! 🙂
😊
😉
Praful nu e chiar atât de insuportabil, se poate și mai rău. Noroi. Corpuri în putrefacție sau ezombies cu foame de creiere. Gropi comune. Moloz rămas după cei care au demolat tot înainte de plecare. Sau poate, doamne ferește, vreo hazna deversată...
Deci eu zic că stai bine 🙂
Incerc sa vaz prin ochi de optimist.. 😛
bravo, foarte bine scris
faina tema amintirilor alternative 🙂
sarnaaa .. >😃
[removed]
E bine zugravit in cuvinte!
Daca-mi dai coodonatele GPS ale cartierului Reme vin si eu. Daca nu da-mi macar ghicitori,
sa-mi castig locul.
🙂
Urmareste cararea din caramizi galbene 😉