Dincolo de nori - Un etern : De ce?

Day 2,526, 01:46 • Published in Republic of Moldova Romania • by sokm

✻✻✻http://www.erepublik.com/ro/article/dincolo-de-nori-povestea-unui-suflet-de-copil--2334373/1/20✻✻✻

Oprind muzica în timp ce mă întindeam am sperat ca frumoasa imagine să îmi poată deschide drumul spre planeta mult dorită, cel puţin în vis dacă realitatea încă ţinea planeta TruStar departe de mine.
Mda...şi iarăşi vise, în vise...trăind cu vise....visand la vise....poate mâine va fi altfel....sau poate nu...
======================

Un somn greu m-a purtat pe atâtea căi şi atâtea şoapte spre care inima-mi tinde încât când nava a pornit programul de trezire aveam impresia că dormisem secole .
M-am trezit năpădit de un sentiment de tristeţe, mă trezisem dar nu vroiam asta...de visele ar fi reale atunci mai mult ca sigur eu aş fi un locuitor permanent.
Treaz, încă eram prins în lumea viselor, azi nu vroiam nimic, doar să privesc planetele ce sclipeau ademenitor şi să-mi ascult vocea inimii ce îmi cânta o melodie dragă, tristă şi atât de plină de dor ce deşi mă alina îmi împovăra şi mai mult inima făcându-mă să simt că port o piatră în piept.
M-am reîntors în camera mea, simţeam cum amintirile, dorinţele şi sentimentele mă copleşesc...cu privirea pierdută într-un pahar de vin roşu revedeam fragmente din trecut.
Atâta timp şi atâta drum parcurs în căutarea unei planete...planeta mea, planeta atâtor căutători de "tot". Această planetă TruStar îmi furase viaţa, sufletul, mă pierdusem în căutarea ei şi deşi speram să fie cât mai aproape în acelasit timp speram să nu o găsesc...da, cine ştie poate acel loc nu era atât de minunat, poate nu era pentru mine şi de asta nu o găseam sau poate eu eram sortit a fi mereu un suflet rătăcit dincolo de nori.



Atât de multe gânduri şi atâtea aşteptări mă obosiseră. M-am ridicat şi am pornit spre camera de distracţie, vroiam să intru în camera holografică şi să las nava să îmi seteze singură un program. De data aceasta vroiam să pot schimba ceva nu doar să retrăiesc, vroiam ca măcar aşa să am o şansă de am reacţiona atunci când nu am ştiut să reacţionez.
Oare ce îmi va programa nava? Ce parte din mine va reveni la viaţă !?
Nu, nava nu îmi putea şti trăirile sufleteşti însă îmi ştia întreaga viaţă şi speram ca intrat acolo să pot retrăi un fragment, un fragment care să mă umple de energie, să mă readucă pe linia de plutire căci simţeam cum tăcerea şi singurătatea mă apăsau şi mă transformau într-o mică piesă într-o nava atât de mare şi mai ales îmi era teamă că sufletul meu va deveni asemeni navei, rece, pustiu ...gol.
Gol 😁 ce cuvant aiurea...eram gol, se putea mai mult decat atât?
Păşind în încăpere am cerut navei să ruleze programul.
Dintr-o dată m-am simţit extrem de ciudat, un fior rece m-a străpuns fără milă în timp ce în mintea mea totul era în ceaţă. Totul în jurul meu era îmbrăcat într-o lumină superbă, din loc în loc norii pufoşi păreau a fi fotolii uriaşe aruncate într-o lume unde pretutindeni era cer şi nori...cerul ce îl adoram odată şi norii ce îi priveam fascinat întins în iarba verde.



Nu inţelegeam ce se întâmplă, ce retrăiam, ce alesese nava? Păşeam şi totuşi nu atingeam nimic, părea că plutesc. M-am apropiat de primul nor şi l-am atins cu teamă, era atât de pufos şi cald şi simţeam cum mă îndeamnă să mă aşez, să mă întind pe el, să mă scufund în el.
Ce era acest loc ? De ce era atât de ciudat şi totuşi îmi părea familiar? Cu atât de multe întrebări şi preocupat de cele din jur nu am gândit nici o clipă că cerusem navei să am posibilitatea de a-mi trăi trecutul intervenind în el cum vroiam. Nici nu am gândit că pot fi în pericol mai ales că nu de puţine ori în căutarea planetei am trecut prin multe întâmplări ce m-au marcat, au zgâriat şi rupt din mine fără milă.




✻ MB