Join the new world

Spus-a un poet odata, plin de oftica, cu patos:

“Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”

Stau si ma intreb acuma, ca un tamp obisnuit:
Oare-o fi stiut poetul, ca sa joace eRepublik?
Sau doar s-a uitat la lume si la clasa de politic
Si-a vazut doar ce se-ntampla si a scris grabnic pe foaie
Sa votezi ce-ti spune gandul, nu instinctul tau de oaie.
Inca de pe-acele timpuri lumea se juca cu sine,
Unii doar cu ei, sarmanii…
Altii…cu puterea, aurul si banii.
Stiu ca este doar un joc, dar daca te uiti mai bine
Are printre butonase, oameni vii, asa ca tine…
Ala care-i de la sat, e mai bleg si nu-i versat.
Ala de pe la oras, ehe, deja-i pui… de smecheras,
Nu mai spun de Capitala, un cuvant si esti in oala.
eRepublik este simplu si nu prea are mistere
Dar s-avem pardon mon cher, este plin de caractere.