Sărbători din alte timpuri
Ion Anapoda
Nu-mi plac sărbătorile, mai ales cele cu pompă. Iar ziua națională cu atât mai mult. Ultima dată când am urmărit la televizor o defilare pompoasă prin capitală a fost acum aproape zece ani. De atunci n-am mai deschis televizorul...
Nu-mi plac sărbătorile pentru că nu mai sunt cele de pe vremuri. În copilărie singurele mari sărbători erau Paștele și Crăciunul. Pe astea le așteptam numărând lunile și apoi zilele. Iar când veneau în sfârșit mă rugam să țină măcar un an.
Însă nu țineau decât o zi. De Paște, după ce mâncam bine din coșul plin de bunătăți pe care tata îl ducea la biserică la sfințit, ne urcam pe deal tot satul. Era singura zi din an când nu mai rămânea nimeni acasă, nici măcar ologii.
Așa-mi spunea mama. Eu n-am prins decât vreo câteva zile frumoase de Paști. Eram încă destul de mic, dar țin minte că sus pe Măgură erau atâția oameni, copii, tineri și bătrâni, încât locul era înțesat de lume și de traiste cu mâncare.
Ne jucam cu toții, mici și mari deopotrivă, care cu mingea, care cu bâta. Niște feciori mai răsăriți își făcuseră la comandă niște bâte frumos lustruite și date cu lac, cu care loveau mingea de se ducea până hăt sus, sub pădure.
Iar seara, pe la ojină, coboram cu toții la biserică. Așa era ziua de Paști la noi pe vremea când eram copil. Acum nu mai urcă decât ăia mici pe Măgură. Tinerii sunt prin Italia, iar bătrânii, câți mai sunt, își rumegă anii la televizor...
De Crăciun era și mai plăcut. Ne adunam în cete de câte patru-cinci băieți sau fete și porneam cu steaua. O luam devreme la picior, pe la patru, ca să ajungem până în capătul satului și să avem apoi vreme să ne și întoarcem.
Fiindcă satul era lung, iar noi eram nerăbdători să prindem toate casele. Dacă scăpam vreuna, care era mai la deal sau în care știam că nu-i decât vreo babă singură și săracă, ne auzeam a doua zi povești în tot satul.
Și nu era bine să intri în gura satului, ca să nu-ți meargă peste an. Așa că ne grăbeam să ieșim repede din casă, fără să ne lăsăm înduplecați la plăcintele și colacii cu care gazda ne îmbia de cum sfârșeam, într-un suflu, colinda.
Ne luam doar bănuțul și o laum înainte, la următoarea poartă. Abia pe la zece seara terminam cu totul. Eram deja destul de obosiți, însă tot ne apucam să ne deșertăm trăistuca și să ne numărăm fericiți banii adunați cu atâta sudoare.
Da, vremuri trecute, vremuri apuse. Așa mi le amintesc acum. Or fi fost așa sau altfel Dumnezeu mai știe. Însă ziua națională nu-mi aduc aminte să o fi sărbătorit. Nici atunci și nici mai târziu. Deh, tarele tinereții...
PS: Am vrut, de fapt, să scriu despre ziua națională, dar m-am luat cu vorba...
Comments
N-ai cum sa-ti aduci aminte de ziua nationala care normal trebuia sarbatorita de 1 Decembrie(atunci nu era nici macar amintita) ...In comunism ziua nationala era pompos sarbatorita pe 23 August, soimi ai patriei, pionieri si muncitori imbracati de sarbatoare, cu totii defilau pe 23 august, in cinstea partidului si a conducatorului mult iubit. 😃 Oamenii erau luati din fabrici, impartiti in grupuri si aliniati pentru parada. Cantecele patriotice si lozincile, care ii preaslaveau pe tovarasii Nicolae si Elena Ceausescu, rasunau ziua intreaga in toate orasele tarii.
Pentru ce?
Imi pun intrebarea asta,pentru ce se scriu aceste articole pe tema unor sarbatori,unor amintiri din copilarie,daca vrei sa scrii ceva,scrie pe tema jocului,nimanui nu ii este interesant cum asteptai tu Pastele cu 50 de ai in urma.
macovei, caută-ți de drum și cîntă la altă masă ..
articolele de genu ăsta nu-s de mintea ta.. de aia nici nu le întelegi și nici nu te interesează.
ba,jucam Erepublik sau stam la masa nostalgicilor anonimi,vezi tu,textele astea melancolice pot fi scrise pe blog sau LJ dar nu prea se leaga la mine jocul asta cu asemena texte 🙂
alt hăpăug...
pe tine cine te obligă blegule să citești ??
și îți mai zic și alt ceva ... decît să citesc aberații despre eRepublic de la un semianalfabet .. mai bine citesc un articol ce chiar îți produce o anumită satisfacție.
Te sfatui sa scoti tractorul din garaj in asemenea caz si sa dispari dracului de aici
dracului să dispari tu ..
Cine s-a suparat?...Gringo!!! 😁))
deacord cu tine! unii nu mai stiu ce sa mai faca ca sa se bage in seama. Am intrat sa jucam un joc din placere dar nu sa auzim tot tipul de publicitate si aberatii despre unire
Tanika, de cînd e jocu ăsta temele jocului se îmbină cu temele din RL și ”publicitate”.. chiar de vrei tu ori nu ..
ce depinde de tine e să citești ori ba un articol sau altul...
iar de nu-ți convine, ești liberă să dai ”logout” și să nu mai revii.. pentru tine nimeni n-o să schimbe jocu ..
...nu fii necajit, e o mica problema cu sinapsele, noroc ca nu doare 🙂
norocul lui Han Sollo, vreau sa spun
...si nenorocul nostru 🙁
mai ce destept te crezi!
1. fiecare are dreptul la parerea lui
2. cine esti tu ca sa-mi spui ce sa fac?
Eu pot comenta ce vreau, cind si cum vreau si tu vrei citesti vrei nu citesti.
Nu se știe de fapt dacă era mai bine sai mai rău atunci decît acum...
nici nu probabil.. da sigur că efectul ăsta amprentat ca stare de bine și de frumos îl dă vîrsta..
copil fiind, n-ai nici o grijă.. doar să te joci cît ziua de lungă .. tînăr apoi - ești sănătos, în putere și cu capul în nori cu gîndu pe la vreo mîndră ..
Apoi trece timpu...te realizezi ca om.. cu familie și copii dar apar și grijile, sănătatea mai scîrțîe și deși poate ai și o casă frumoasă, mașină.. condiții pe care cîndva nu le aveai .. ți se pare că tot mai bine era cîndva...
Așa e și cu sărbătorile .. sigur sigur erau mai ”tradiționale”,mai vesele și mai pline de sens anume atuni.
he, he... uite că m-am luat și eu cu vorba.
nu baga de sama, Ioane -
is tineri da' au sufletu' batran pe dinauntru', asa ca vremurile de azi
fain articol, cui nu-i place treaca in treaba lui !
La voi de Pasti, nu mereti ciocota?🙂
ptiu drace, era sa nu te cunosc : )))
mai traiesti, nenea Hanchi? : P
haida brateeeeeeeeee : )
v+s
Da, da au fost cindva asa timpuri. Articol interesant, cu mult mai interesant de cit acele de unire, de publicitate, si nu importa ca nu prea este pe tema jocului, dar e frumos. Votat.
v