Dictat:Ură

Day 2,654, 01:40 Published in Romania Romania by Roman Daco

Anul V, A Douăzeci și Una Ediție Kaki ===== Miercuri, Ziua a 2654-a a Lumii Noi

Acum aproape 1000 de zile Plato introducea bombele și rachetele, care personal mă băgau în depresie. Multe s-au schimbat între timp, dar doar acum am un sentiment asemănător. De data asta nu este vorba despre depresie, ci despre dezamăgire și deznădejde. Provocată nu atât de proaspăta introducere a opțiunii de lovitură de stat/război civil/dictatură, cât de promptitudinea cu care românii, românii mei, au sărit să o folosească.

Îmi trec multe gânduri prin minte, dar nu am timpul, cheful și puterea necesare de a le organiza pentru a le așterne aici. În plus, câteva voci autoritare au exprimat deja anumite idei și gânduri similare în articole și comentarii.

Vreau doar să spun că nu este nicio diferență de principiu între gestul lui elbandido de a organiza o lovitură de stat pentru a instaura o dictatură militară și cel al lui Mugur Cosmin de a se declara terorist. Diferența e una de carismă și discurs ale personajelor principale și de număr de adepți care i-au urmat. Altfel, amândouă sunt expresia aceluiași sentiment: ură! Ură față de semeni, față de conaționali, față de colegi de joacă. Unii vor spune: e doar un joc. Răspunsul meu e, ca întotdeauna: TOCMAI, că e doar un joc.

La fel, nu e nicio diferență de (i)legitimitate a puterii preluate de o minoritate prin forță militară față de cea preluată prin manipularea de clone. Diferența stă doar în mijloacele folosite.

Așadar elbandido a strigat DICTATURĂ și o mulțime de personaje au răspuns URA!, exprimându-și astfel ura. Și dezamăgirea nu mi-a fost provocată atât de decizia jucătorului elbandido de a încerca o lovitură de stat, cât de vederea numărului și numelor celor care i s-au alăturat. Iar deznădejdea la vederea numelor googoodoll (și implicit Legiunea Umbrelor) pe acea listă.

Nu o să părăsesc acum Legiunea Umbrelor. Mai ales că în cazul declanșării unui război civil în eRomânia nu voi opta pentru NICIUNA dintre părți. Nu voi lupta CU TANCURI pentru apărarea democrației și civilizației. Iar non-combat pot face și din interiorul unității militare, așa cum deja mi s-a (re)confirmat. Dar sentimentele exprimate mai sus rămân.

Nu-mi rămâne decât să mă dau deoparte și, ca acum 1000 de zile, să aștept în continuare introducerea de către Plato a testului suprem al civilizației individului, și anume a opțiunii „eat some shit daily for 1G”. Căci, așa cum spunea Brian W. Aldiss în ”The dark light years”, „Civilizația reprezintă distanța pe care omul a pus-o între sine și propriile excremente

Cuvintele au fost aruncate, dar butoanele încă nu au fost apăsate. Înainte de a o face, nu uitați că atunci când urâți sunteți urâți.

Uraaaaaaaa!
Roman Daco