Adio... dar raman cu tine!

Day 2,324, 10:56 Published in Romania Romania by Real Vasi
Draga comunitate, cu o liniste nefireasca in suflet te anunt ca a sosit clipa despartirii.

Au trecut atatia ani frumosi si atatea clipe pline de sentiment incat mare mi-a fost mirarea cand acest gand razlet a aparut si s-a transformat in hotarare neclintita.

Fost-au ani irositi sau dimpotriva, vor ramane amintiri frumoase pana-n ultima clipa a vietii?

Ca sa-mi raspund la aceasta intrebare, trebuie sa trec in revista realizarile, plafonarile si decaderile care m-au facut sa fiu ceea ce sunt:
- Cu o vlaga nesecata, am muncit plin de sudoare pixelata timp de 1410 zile, echivalentul a 47 medalii Hard Worker.
- Fara sa ma gandesc o clipa la sanatatea mea, am facut abuz de fiare si mi-am sporit forta virtuala pana am ajuns sa pot ridica 71329 de biti, martore imi sunt cele 285 de medalii Super Soldier care zac in sifonier.
- Plin de dragoste fata de glia parinteasca, am ostenit peste masura, iar scumpa patrie m-a binecuvantat cu 70 de medalii True Patriot.
- Manat de o ambitie patologica, am alergat prin lume si mi-am vandut puterea bratului la zeci de tari, precum o arata cele 4 medalii ruginite de Mercenar.
- Stiind bine ce inseamna ocupatia straina si insetat de pixeli aurii, am incercat de nenumarate ori sa ajut la eforturile de eliberare a regiunilor ocupate de cotropitori. Cu toate ca multe eforturi au fost in zadar, am si reusit de cateva ori sa ajut la procesul de liberatiune, precum o atesta cele doua medalii de Resistance Hero si cele 5 medalii de Freedom Fighter.
- Fara falsa modestie o spun cu mana pe inima ca gloria a fost primul ultimul lucru la care m-am gandit cand am luptat in razboaie. Dovada stau putinele decoratiuni ce atarna pe pieptul meu, mai exact 3 Campaign Hero si 17 Battle Hero.
- Despre politica nu voi povesti deoarece am evitat acest taram plin de... animale politice.
- In sfarsit, din punctul meu de vedere cea mai mare realizare in acest joc total lipsit de semnificatie, am ajuns si la acea parte care m-a facut sa iscalesc cu tastatura aceste randuri.
Desigur ca este vorba despre cea mai puternica arma din joc, penita virtuala. Multi o etaleaza cu mandrie, dar putini sunt cei care au castigat-o pe buna dreptate, deci DA, ma laud cu ea (medalia mea de Media Mogul), si doar cu ea.

Acum, la final, dupa ce am recapitulat toate acesta, a sosit clipa cea mare, Marea Despartire.

- Nu voi face acte de caritate. Nu am stofa de filantrop.
- Nu voi multumi nimanui. Nu-mi place sa dramatizez.
- Nu va voi da sfaturi. Faceti-va propriul drum in viata, pavat cu propriile greseli!


Tot ce pot sa va spun este ca nu mai pot amana Clipa cea Mare. A sosit momentul despartirii.
Singura chestie care mai poate fi spusa este ca acest articol nu este un pamflet.
Acest articol este un exercitiu de imaginatie cu ocazia si in memoria primei zile din aprilie care e pe cale sa ia sfarsit.
P.S. Am glumit. Chiar renunt... la vechiul calculator pe care am jucat Erepublik atatia ani. Adio!

P.P.S. Daca citesti asta inseamna ca:
1. Ai rabdare.
2. Ai prea mult timp liber la dispozitie.
3. Chiar ai crezut ca renunt la joc.
4. Mi-a reusit farsa.
5. Zambesti. 🙂
Zambiti! Maine va fi mai rau. 🙂