Dreptul la intrebare

Day 1,715, 04:24 • Published in Romania Romania • by Vic of Thor

Sunt la moda versurile pe aici si nu puteam sa ratez aspectul asta. Ii admir pe cei care reusesc sa puna cap la cap cuvintele in asa fel incat sa le iasa si de-o rima si de-o idee exprimata.
De-a lungul timpului poetii au alunecat cu sau fara voie fie spre latura comerciala, a rimei, fie spre cea filozofica, a ideii, iar publicul a ales, uneori aleatoriu, pe cine sa placa si pe cine nu.
Nu sunt critic si nici nu-mi doresc. Ca majoritatea alegerilor din viata, am pus ceea ce-mi place inainte de ceea ce trebuie sau e bine. Adica nu-mi place poezia pe care imi spun criticii ca trebuie sa o iubesc, imi place poezia care imi starneste un fior pe sira spinarii. Indiferent daca umanitatea o considera buna sau proasta, faptul ca a avut acel efect asupra mea imi spune ca rezoneaza cu mine, cu cine sunt eu in acest moment si de aceea pentru mine este cea mai reusita poezie.

Din toate drepturile lumii
Pe unul singur nu-l cedez,
E strategia mea intimă
Şi este singurul meu crez.

Nu-l dau chiar dacă vin la mine
Toate statuile călări,
E dreptul meu la îndoială
Şi de a pune întrebări.

Nu l-a epuizat nici Hamlet,
Deşi l-a folosit de-ajuns,
Cred în puterea întrebării
Chiar dacă nu-i găsesc răspuns.

Ea mi-e religie în viaţă,
Cu ea termin, cu ea încep,
Eu , simplu cetăţean al lumii,
Măcar atât mai am: întreb.

Cu pumnii strânşi în faţa morţii
La fel copiii mi-i cultiv,
Ca neamul omenesc de-a pururi
Să fie interogativ.