Cu drag, mamei

Day 2,201, 10:00 • Published in Romania Republic of Moldova • by Mentalist de Bucovina
Eram mulţi copii acasă. Şi Mama era una singură. Muncea de dimineaţă până seara ca să avem noi ce mânca.
Niciodată n-am reuşit să-i mulţumim cum se cuvine pentru că ne-a învăţat să preţuim orice bucată de pâine, să înţelegem că tot ce ai în viaţă trebuie să-ţi construieşti prin munca ta pentru a avea valoare. Altfel, ce primeşti degeaba, de obicei degeaba se şi duce.

De jucat, ne jucam cu ce găseam, inventând jucării din orice obiect.
Şi astfel, Mama ne-a stimulat să gândim, să ne creem propria lume, să ne punem la treabă imaginaţia, să ne dezvoltăm spiritul. Şi pentru asta trebuie să-i mulţumim.

Mama nu ne obliga să mergem la biserică, dar nici nu ne-a interzis. Noi mergeam datorită bunicilor, respectându-le evlavia cu care îl iubeau pe Dumnezeu, învăţând de la ei smerenia supremă.
Astfel Mama ne-a dat şi libertatea de a alege, lăsându-ne ca bunul-simţ moştenit de la bunei să se ridice singur la suprafaţă ca untdelemnul. Şi spiritul nostru s-a clădit pe fundamente solide, nepericlitate de îngrădiri împovărâtoare. Şi mulţumirile noastre nu sunt în continuare îndeajuns.

Mama ne-a înrădăcinat Respectul faţă de cei din jur. Respectul pentru cei mai în etate, respectul faţă de partea feminină a acestei lumi, respectul pentru umanitate.
Cuvintele sunt fade pentru a putea să-i mulţumesc că ne-a învăţat ceea ce lipseşte într-o proporţie covârşitoare semenilor noştri în aceste zile. Din lipsă de timp, din comoditate, din alte „n“ motive, astăzi părinţii nu mai reuşesc să le inducă copiilor Respectul. Şi ăsta e motivul, după umila mea părere, datorită căruia societatea actuală se prăvăleşte într-o prăpastie fără fund.

Mama ne-a învăţat corectitudinea. Fii corect, fă totul logic şi cu bunăsimţire, şi aşa vei primi înapoi, aşa vei fi tratat.
Şi pentru asta mulţumim plecaţi.

Mama ne-a învăţat bunătatea. Acordă-i celui de lângă tine prezumţia de nevinovăţie, şi fii bun întâi cu el. Astfel ai un ascendent moral, indiferent cum va decurge în continuare relaţia sau situaţia de fapt.
Şi gratitudinea noastră creşte exponenţial către măicuţa noastră.

De la Mama am priceput că singura avere indestructibilă a omului este mintea sa. Astfel am înţeles că antrenându-mi intelectul, îmi fac mie însumi cel mai mare serviciu. Şi astfel m-am străduit cât mai mult să studiez, să citesc, să mă informez prin orice mijloace.
Mulţumim, Mamă dragă.

Şi nu în ultimul rând, Mama ne-a împletit sufletul cu dragostea. Ne-a făcut să înţelegem că fără dragoste viaţa e pustie.
Şi am iubit. Necondiţionat. Nelimitat. Şi iubesc. Şi voi iubi. Viaţa, semenii noştri, pământul. Fiinţa cu care mi-am completat existenţa, soţia mea.
E drept că uneori viaţa îţi mai dă câte o palmă, semenii te vând pe doi arginţi, pământul îţi arde sub picioare. Dar, peste toate, vorba unui mare duhovnic, doar dăruind vei dobândi.

În încheiere, mi-e drag să-mi amintesc în fiecare Mărţişor de zilele copilăriei, când făceam din te-miri-ce „felicitări“ de mână împreunate cu fire de ghiocei firave cine ştie de pe unde strânse şi cu care o întâmpinam pe Mama când venea obosită de la serviciu, cântându-i cu glăscioarele tremurând de fericire:
„De ziua ta, mămico
În dar ţi-am adus inima
Şi crede-ne, mămico
Alt dar mai frumos nu se putea“


La Mulţi Ani, iubită Mamă!

Mentalist de Bucovina
Brumar, MMXIII