Join the new world

Pentru că mai deunăzi mă provocă cineva la producţii literare ori măcar filosofice, nu ştiu cum se făcu, că în dimineaţa asta mă tăie inspiraţia odată cu constipaţia, şi când dopul ieşi, împrăştiat lovi, şi vouă vă povestii.





Metafizica clitorisului înfuriat. Critica raţiunii pure.
sau
Aventurile lui Gogu Demagogu în Crâşma Lăutarilor Trişti
sau
Gâlceava înţeleptului cu lumea





Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vine-agale,
Pe-un catâr călare,
Ca o scobitoare,
Şi cu strungăreaţa mare,
Mare Voievod,
Degrabă rapsod,
Şi filosof nerod.
De structură eclectică,
Şi cam dialectică.
În furtună epileptică,
Pe la miezonoptică.
Cu gândul la hermeneutică,
Îmbrăcat într-o maieutică.
Ofilitul florilor,
Spaima păsărelelor,
Moartea rândunelelor.
Furiu se numea
La mumă-sa vitregă mergea,
Şi tare o mai ura.

Coana Mare-l aştepta,
Nume de Doamnă avea,
Ochii-n cap îi sclipea
Şi la sticlă se gândea.
O hoaşcă bătrână,
Cu brâul de lână,
Şi la gură spumă,
Cu 2 dinţi din faţă,
Sparţi chiar sub mustaţă,
Şi-n ureche Ardei iute,
Care mai şi pute.

Un orologiu sună
Noaptea jumătate,
In bordel la poartă
Oare cine bate?
„Eu sunt bună maică,
Fiul tău liubit,
Eu şi de la crâşmă
Mă întorc buşit.
Soarta noastră
Fuse crudă astă dată,
Pangaiu ne băgă
Pe toţi sub masa lată
Mica mea oştire
Fuge disper(s)ată.
Dar deschide poarta,
Aburii beţiei mă-nconjor,
Vântul rece suflă,
Ficaţii mă dor.”

Imediat ea la poartă,
Atunci a ieşit
Şi-n puterea nopţii
La beţiv i-a vorbit:

„Ce spui tu străine,
Furiu-i departe,
Braţul său prin cârciumi,
Mii de halbe'mparte,
Lui Dăînos 10,
Care-l şi întrece.
Lui Sluj forever 9
De se uită
Ca la poarta nouă.
Eu sunt a sa mumă,
El e fiul meu,
De eşti tu acela,
Nu-ţi sunt mumă eu.
Însă dacă gerul,
Vrând să-ngreuneze
Anii vieţii mele,
Şi să mă-ntristeze,
Nobilul său ficat,
Astfel l-a schimbat,
Dacă eşti tu Furiu,
Cu adevărat,
Apoi tu aice,
Fără biruinţă,
Nu poci ca să intri,
Contr'a mea voinţă.
Du-te la războiu,
Pentru ţară mori,
Şi-ţi va da nevasta,
Un copil din flori.”

Şi abia plecă garçonul,
Ce mai freamăt,
Ce mai zbucium,
Votca clocoti într-însul,
Focul tare îl ardea,
El din corn sună o dată,
Sluj forever se'arăta,
Pe două cărări venea,
Şi din gur'aşa grăia:
„Alelei, Venin de Fiere,
Pe sub masă ne-a băgat,
Eu îmi jur acum în barbă,
Nu mă las cât oi trăi,
Pe Pangaiu l'oi plezni,
Şi o da cu nasu'n iarbă,
Chiar de intru în păcat.”

Şi sună Furiu iară,
Veveriţa Veselă sosi,
Şi cânta la fluier doară,
Blues whatever se'auzi.
Şi când se opri,
Şi se ferchezui,
Ea din gură aşa rosti:
„Cât mai suporţi putregaiu?
[Apriori] Votează Pangaiu!”

Mai sună Furiu iară,
Cornul tare fremăta,
Dăînos veni de'ndată
Şi rondouri fredona.
Halba'n joben ascundea.
Şi la gură se ştergea,
Dosul palmei folosea,
Şi astfel grăia:
„Eu propun să-l luăm domol,
Şi să-l băgăm în formol,
Să bea formaldehidă,
Pân' se face o stafidă.”

Olaie şi el pe-acolo,
Fredonând pe 3 cărări,
„Băi, ce brânza mea,
**-**** ***, *****!
Unde-i halba mea.
Lua-l-ar dacii şi toţi vârcolacii,
Mie mi se-ndoaie
Pân'la sictiroaie,
Nu mai pot io de Pangaie,
De calul Căpitanului,
De trecerea anului
Ori de coada pianului.”

Simeonică Simeonel,
Sfântul Sfinţilor,
Şi femeia bărbaţilor,
Nechemat venea,
Călare pe-un purcel,
Îngrăşat cu pătrunjel,
[Cu tupeu de puradel]
Şi cu miros de bordel.
Sluga slugilor,
Gudurându-se ca un căţel
Jena şefilor
Prietenul rechinilor.
Îndrăgi-l-ar ciorile,
Şi spânzurătorile.

Şi ei cum veniră,
Mări se vorbiră,
Şi consfătuiră,
Şi se tot gândiră,
Ca l'apus de soare
În zi de sărbătoare,
În chip de răzbunare
Pe el cu Coana Mare,
Ca să mi-l însoare,
Cu hoaşca bătrână,
Cu brâul de lână,
Şi la gură spumă.
Cu 2 dinţi din faţă,
Sparţi chiar sub mustaţă,
Şi-n ureche Ardei iute,
Care mai şi pute.
.....................................

Şi Leana mireasă,
A lumii Crăiasă,
Spaima soldaţilor
Şi a gradaţilor,
Bucuria coloneilor,
Şi mândria FM-ilor,
Cu train-ul trecea,
Pe ei i-auzea,
Şi Leana cum auzea,
La Pangaiu se ducea,
Textila jos o dădea,
[Amazoană se făcea]
Şi se dezmierda,
Şi se bucura,
Care bucurie
Şi la voi să fie.
Şi 3 ore trecea,
Şi după ce termina,
Ea aşa-i spunea:

„Mândru soldăţel,
Tras ca prin inel,
Ochişorii tăi,
Mura câmpului,
Musteţioara ta,
Spicul grâului,
Perişorul tău,
Peana corbului,
Astăzi cum veneam,
La tine mă gândeam,
Gaşca Furiului o vedeam,
Şi pe ei îi auzeam.
Mări se vorbiră,
Se consfătuiră,
Şi se tot gândiră,
Ca l'apus de soare,
Mişelie mare!,
În zi de sărbătoare,
În chip de răzbunare,
Pe tine cu Coana Mare,
Ca să mi te-nsoare.
Cu hoaşca bătrână,
Cu brâul de lână,
Şi la gură spumă
Cu 2 dinţi din faţă,
Sparţi chiar sub mustaţă,
Şi-n ureche Ardei iute,
Care mai şi pute.”

„Cu hoaşca bătrână,
Cu brâul de lână,
Şi la gură spumă,
Ei vor să mă-nsoare,
Pe mine cu Coana Mare,
În chip de răzbunare,
În zi de sărbătoare,
Pe l'apus de soare??

Foaie verde de mohor,
Io mai bine am să mor,
Doar de tine mi-o fi dor,
Leano, mireasă,
A lumii Crăiasă,
Spaima soldaţilor
Şi a gradaţilor,
Bucuria coloneilor,
Şi mândria FM-ilor,
Tu lui eGod să-i spui,
Ca să mă trăsnească,
Să mă norocească.
Şi la cap să-mi pui,
O halbă de nu-i
Ș'un ţoi de votcă,
Cât un pui de focă.
Vântul când a bate,
Prin ele'a răzbate,
Berea şi votca o vărsa,
La mine ajungea
Buzele-mi răcorea.
Sau înfierbinţea.
Sentimentele-or scula,
Şi la tine s-or gândea.
Inimioara-mi strânge,
Lacrimile-mi curge,
Vampirii m-or plânge,
Cu lacrimi de sânge,
Sufleţelu-mi unge.
Blues forever vor cânta,
În fluier de mi-or sufla.”

Şi v-am spus poveste'aşa.
Ia mai mânaţi, măi flăcăi,
Şi pocniţi din bice, măi,
Şi sunaţi din zurgălăi!
Hăi, hăi,
La anul şi la mulţi ani!

Конец




Acest poem eroic nu este un pamflet. Orice asemănare cu persoane virtuale este voită.
Niciun animal nu a fost rănit în timpul turnării acestei triste epopei epice.