[Ro] Minte-mă frumos!

Day 1,738, 00:39 • Published in China Romania • by alpho


Nu vreau adevărul. Nu vreau tupeu şi nici priviri defăimatoare. Vreau să mă minţi frumos, să iţi aşterni găndurile în dulcele tău glas, să îmi spui că albul e cub şi că masina e râul Volga.

Ştiu că mă protejezi pe mine de nemernicia mea. Mă aperi de sărăcia mea interioară atât.. atât de vizibilă, de lipsa mea de resurse mentale de a înţelege măcar în parte ceea ai putea să îmi oferi. Sufletul meu e pierdut.

Minte-mă frumos!

Atâta vreau. Nu pot trăi ştiind pe unde ai umblat şi ce ai ascuns de mine. Mă simt neputincios în faţa suveranităţii tale asupra tuturor şi a celor de toate zilele.

Minte-mă frumos!

Mă simt bine în ignoranţa mea. E un "bine" atât de distant şi sumbru. Toate ce au fost au dispărut. Şi pentru mine şi pentru mulţime. Asta e tot ceea ce tu nu inţelegi. Mint. Îmi aduc aminte vag dar sunt ignorant. Nu îmi pasă. De ce să îmi pese? Sunt parte din mulţime. Dar totuşi îmi aduc aminte vag.

Minte-mă frumos!

Şi totuşi de ce mă faci să sufăr jignindu-mi prietenii? Totul se uită, nimic nu se iartă. Poate vei inţelege asta cândva, undeva.
Nu inţelegi.

Minte-mă frumos!

Îmi dezvelesc pieptul in faţa ta, îţi dau şi piatra, îmi dau jos şi pălăria, sunt desculţ in faţa ta. Aruncă în mine cu piatra, tu care eşti sufletul eu. Dar lasă-mi, te rog printe lacrimi, prietenii în pace pentru că doar pe ei îi mai am. Asta e tot ceea ce mă mai ţine înnodat de creanga veştejită de sub mine.

Dar aruncă dacă eşti făr' de păcat.

Minte-mă frumos!

Căci tu-mi spui că eşti.



-din memoriile unui orb senil