Joacă-te cu mine

Day 2,138, 08:09 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Cristinutaa

Vă invit să vă jucaţi cu mine... doar nu o sa-mi refuzaţi invitaţia.

Joaca e activă până la 21:00 seara.
Eu încep cu un enunţ, persoana de după mine mai adaugă un... şi facem o povestire în lanţ...

La final, cine se joacă cel mai mult şi mai frumos primeşte pâine.

De fapt, dau pâinea în dependenţă de numărul de intervenţii, dar vă rog respectaţi limita bunului simţ. Nu are dreptul aceeaşi persoană să aibă două enunţuri consecutive.

Dau pâinea în felul următor:
I 300 pâine q2 notterosa
II 250 pâine q2 sokm
III 200 pâine q2 ManuR
IV 150 pâine q2 Osama Bri Gadier, visator
V 100 pâine q2 Osama Bri Gadier, visator
VI 50 pâine q2 Storm7, maryostyle
Dacă au mai multe persoane acelaşi număr de intervenţii, premiul se împarte.

Actualizez pe parcurs.
Încep:

Îmi amintesc că era o zi rece de septembrie. Era o zi rece de septembrie atunci când ne plimbam pe plajă. Valurile se risipeau in nisipul pustiu cautand urmele lasate de pasii verii.

Eram asa nostalgic gandindu-ma ca iar voi tremura de frig si imi voi dori sa imi incalzesc mainile pe umeri tai goi. Ce dor imi e de tine, de fiecare data cand am mainile reci ma gandesc ca undeva acolo departe si tu simti dorul ce mistuie si nevoia de o imbratisare atat de fierbinte incat insasi iarna sa fuga din calea noastra. Gandurile imi zburau la... vara noastra cea plina de soare.

Acum soarele se incapatana sa ramana ascuns in spatele cortinei de nori. Oare Soarelui ii e dor de noi? Nu stiu daca soarelui ii e dor de noi, insa eu stiu ca imi e dor de acel soare ce ma ardea in fiecare zi si care, acum privindu-l, imi aminteste de tine si de acele clipe atat de vesele,de rasul tau si de... dezamagirea acelor clipe.

Acum, totusi, privind in urma, cred ca e mai mult un regret decat o dezamagire. Acele clipe ce inca le traiesc....nu, nu voi renunta la tot ce a fost frumos...oare unde esti?...oare iti amintesti?

Mergea inaintea lui impletindu-si pasii cu firele de nisip grele de atatea amintiri.

Dupa... dupa acest moment de ratacire.. .stiu ca incerc sa ma mint pe mine...inca imi amintesc si stiu ca si tu, desi refuzi sa crezi, stiu: inca nu ai uitat nimic....si totusi sper si astept sa faci primul pas. Sau sa il fac eu....hmmm

- Priveste! Simti, simti cum fiecare parte a corpului meu vibreaza numai cand imi treci prin minte?

O raza de soare suradea, arc de culori la marginea cerului.

Raza mea, raza noastra, hai sa ne prindem de ea si sa ne lasam dusi departe, departe...acolo unde nimic nu exista decat noi.

- Iar ti-au inghetat mainile...Ar trebui sa porti niste manusi! Nu poti sa-mi incalzesti mereu mainile pe umerii mei! ... si arunca geanta aia ca...

Prea tarziu...
Luna ce lacoma a alungat si ultima raza de soare... intunericul cu pumnale de gheata ne inconjoara... ne strange... ne sufoca
Sa fugim...
Sa fugim!
... ochii rosii de sange pandesc laolalta cu cu guri de otel scuipatoare de foc... sa fugim cat e timp... Offf... prea tarziu.....

- ATENTIUNE! POLITIA!!!!... TINETI MAINILE LA VEDERE... LA CEA MAI MICA MISCARE TRAGEM... grijania...

... de sus de undeva de la etajul doi se auzea infundat o melodie veche:

- Trecea fanfara militaaara... in frunte cu'n tam... .......... cu mustacioara... si cu...

Era doar un film...un film ....mai bine arata-mi cat esti de iubibila.

Dar plaja stia ca nu mai putea spera la asa ceva. Nu vor mai exista jocuri lipsite de griji. Doar fulgi de zapada solitari ce marcau inceputul iernii nesfarsite. Plaja iubea baiatul si fata, desi nu avea cum sa le spuna. Si stia ca e ultima data cand vor fi impreuna. Lucrurile se vor schimba de acum inainte.

"Louis, I think this is the beginning of a beautiful friendship"... vantul purta pe aripile lui franturi de zgomote si voci ascunse intr-un televizor alb-negru...

- Stii cumva cum se termina filmul Casablanca?
- Da... se despart pe o pista de aeroport... parca...

... o lacrima purtata de vant ateriza pe ecranul televizorului alb negru de la etajul doi... oare a cui o fi?... a lui sau a ei?...

"LA CEA MAI MICA MISCARE TRAGEM.."... scapa din mana punga cu floricele.... se ridica brusc si cauta din priviri iesirea din sala... se opri la marginea pontonului... apa de ploaie se amesteca cu briza sarata... nu avea de ce sa planga... Marea nu pleca nicaieri!

Ma intorc la tine iar si iar mare albastra cum se intoarce si valul tau vesnic la mal 🙂

Si gandurile.... mereu si mereu catre tine...cu drag 😘

Cu drag,


Mulţumesc că v-aţi jucat cu mine... poate mai facem şi mâine ceva...