[Leapșa Literara] Mini-Capitolul V - Somn

Day 1,911, 10:11 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Sir Gogu
Înainte de a trece la citit, poftiți în a vă delecta ochii cu primele patru părți ale scrierii:
Capitolul I (NoOneXro)
Capitolul II (Carolina Dodon)
Capitolul III (Dragos1976)
Capitolul IV (Mentalist de Bucovina)



GeRul alergă orbește către trupul nemișcat al băiatului în timp ce surorile începură un dans amenințător. "Prea multă vărsare de sânge azi", gândi și își plimbă degetele de la un buzunar la altul. Apucă apoi câteva fire de praf auriu și-l aruncă asupra luminișului cântând cu vocea foșnetului frunzei un cuvânt în limba străveche a Mării de Copaci. În liniștea ce s-a lăsat, bărbatul privi în jur și ascultă cu atenție sunetul fad al respirației celor trei. Oftând, se ridică și începu sâ-și săvârșească lucrarea.

În vremuri de demult, pe când oamenii și lupii umblau deopotrivă, în adâncul Mării de Copaci își avea sălașlul un trib atât de retras și misterios încât mulți puneau la îndoială însăși existența sa. Unii îi numeau spirite și le căutau îndrumarea prin rugăciuni, unii îi numeau demoni și purtau amulete și desene pe piele pentru a-i ține departe. Ei erau păstrătorii echilibrului și legendele spuneau că puteau să ia și formă de lup, și formă de om. Erau un trib pașnic, iar cunoștințele acumulate și transmise din tată în fiu pe parcursul a sute de generații puteau trece cu ușurință drept magie.

GeRul era ultimul dintre ei.

Cu două sute de cicluri în urmă, pământurile pe care le îngrijeau au fost atacate în toiul nopții. Bărbatul încă mai avea coșmaruri cu ochi de pisică ce îl vânau necontenit în cele mai retrase ascunzători și încercau să-i zgârie adânc pieptul. Cu șapte cicluri în urmă, însă, vânătoarea s-a oprit iar GeRul a înțeles că urmăritorilor nu le păsa dacă trăiește sau moare. A înțeles atunci că el e ultimul din tribul său și că nu mai există nici o urmă de speranță.

Oftă din nou, legând strâns rănile lui Vlah. Plânse în timp ce punea ierburi tămăduitoare pe piciorul Adorei și se încruntă privind cicatricea Gherganei. Săltă cu greu trupul adormit al lui Vlah pe umăr și porni cu pas grăbit către sat. În spatele său, două trupuri adormite zăceau în luminiș.
"Timpul va rezolva totul. La răsărit, când cele două surori se vor trezi, toate vor fi descâlcite ca la Începuturi", gândi și-și mângâie pieptul încercând să aline focurile ce i se zbăteau necontenit în cușca devenită deodata mult prea mică a inimii.


Leapșa merge la copiludunei despre care toți știm că mișcă, dar care nu a mai publicat un articol de când vremea.

Vă mulțumesc pentru șansa de a mă întoarce în comunitatea literară renăscută a eMoldovei!

Plecăciuni,

Sir Gogu

Later edit: copiludunei nu e disponibil. Nominalizez asadar pe MDreams. Sper ca a doua e cu noroc 🙂