ziua hiroshimei
IntoOblivion
"All is fair in love and war", cum se zice. Atat ca la Hiroshima au murit doua sute de mii de oameni pe putin, iar in celalalt razboi, doar tu. Pare paradoxal sa pui capat unei povesti printr-o explozie devastatoare dar, uneori, e singura solutie. O usa trantita, un telefon inchis, o cheie schimbata, o tacere, o bomba nucleara - toate pot fi forme definitive ale unei decizii.
Ce doare cel mai tare? Ca dupa ce a trecut unda si s-a imprastiat praful, gemetele au amutit si s-a lasat linistea, constati stupefiat ca nici macar umbra n-ai reusit sa ramai.
Comments
v+s
Neah, asfintitul arunca cele mai lungi umbre.
o alta forma de fanatism 🙁 din pacate fanatismul nu poate fi combatut decat cu masuri extreme, dureroase, precum un chirurg este obligat sa ambuteze deget dupa deget a unui bolnav de diabet. fanatismul este ca o cangrena si nu poate fi oprita decat prin masuri extreme. cele doua bombe au fost bisturiul, fara de care imparatul japonez nu ar fi pus capat razboiului.
Asa e, si din pacate nu se putea cruta alte milioane de vieti decat asa.
Tare!
Exemplu de mesaj plin de fanatism prin care se combate fanatismul.
doar cei ce vb aceasi limba ajunga sa se inteleaga,... nu se poate raspunde cu flori la arme, se va raspunde tot cu arme, iar daca riposta este disproportionata, cu atat mai bine,... e ca in box, primul care isipune adversarul la podea castiga,...
Mă rog, nu-s chiar atât de fanatic, astfel că pricep următoarele:
În iunie, Hirohito începuse negocierile de pace şi a cerut medierea URSS, pentru că îi era clar că pierde războiul.
Aliaţii acceptau pacea doar prin respectarea Declaraţiei de la Potsdam, adică predare necondiţionată.
Împăratul spune, da, dar mă consult cu Guvernul.
Guverul spune că da, doar prin păstrarea lui Hirohito.
Împăratul spune, ba.
Aliaţii spun nup şi dau bombele în august.
Împăratul spune, aha.
Aliaţii îl păstrează pe Hirohito.
La faza asta chiar că americanii-s fanatici de rahat.