ziua energiei curate

Day 5,911, 09:02 • Published in Romania Romania • by IntoOblivion

Și, la un moment dat, a venit rândul meu.

Apa ajungea aproape până sus, așa că mai mult de jumătate din pieptul ei, al lui, era ud și lucios, pe când cealaltă era uscată și moale. Așa, pe orizontală. Bineînțeles, conform înțelegerii, aveam acces doar la partea de sus. Zâmbea, cu fulgii de apă agățați de gene.

Lasă-ți puțin capul pe spate, am zis.

Am turnat încet, începând din creștet, de-a lungul părului lui, al ei, și firele lungi și aspre s-au întins ca niște țurțuri negri de smoală. Încercasem și altă dată să strâng în pumn apa din părul ei, al lui, dar nu stătea nod ci sărea în arcuri, pe spate.

Lasă-l așa, ai zis.

Apoi am adus săpunul alb, care știam că îți place, și te-am dat pe umeri, ai tăi, tot calzi de la aburi, stricându-le simetria știută. Aș fi vrut, și ar fi trebuit, să îți înlănțui și gâtul, dar m-am oprit.

La ce te gândești? ai zis.

La spuma albă a zilelor.

Cartea?

Da.