Vol.284 ✪✪✪ MBB ✪✪✪ Unirea Ungariei cu Romania

Day 2,315, 22:50 Published in Romania Romania by Taromon X




Salutare!

Este ora 23:00 iar inainte de a ma prabusii, de crezi ca-s mort, in pat, zic sa fac repede articolul ce sper sa va dea un inceput de luni pozitiv 😉





Pentru inceput, ii invit pe fanii automobilelor sa vizioneze un mars al "Furieie albe, Ramblerului de Germania, Masina origami", nimeni altul decat Trabantul 😃








- Fiule, a venit vremea sa vorbim despre filmele porno pe internet !
- Ok, tata, spune-mi.
- Cum fac sa sterg istoria, sa nu vada ma-ta ca m-am uitat la ele?


Doi ardeleni la oraş sunt cazaţi într-un hotel la etajul 20, iar liftul nu merge. Se apucă ei să urce pe scări. Pe la etajul 5, Ion către Gheorghe:
- Gheo, am să îţi zic ceva…
- Lasă-mă în amărăciunea mea, îmi zici când ajungem…
După încă vreo 7 etaje, Ion:
- Gheo, trebe să-ţi zic ceva…
- Lasă-mă Ioane, îmi zici când ajungem, acu' lasă-mă în pace!
În faţa uşii, Gheorghe către Ion, gâfâind ca o locomotivă:
- Ia zi acuma ce voiai să-mi zici.
- Am uitat cheia la recepţie!
Se apucă ei să coboare. După vreo 5 etaje, Ion vrea să zică ceva.
- Lasă-mă în pace. Îmi zici jos!
Alte 7 etaje, Ion vrea să spună ceva, Gheorghe îl opreşte enervat. Ajung sleiţi la recepţie, Ion:
- Măi Gheo, tu chiar nu ştii de glumă?


Un domn revine din Canada dupa 30 de ani in orasul natal. Acolo da de un restaurant nou.
Intra omul, se aseaza la masa si asteapta. Vine chelnerul si ii da meniul.
Omul refuza politicos meniul, ia lingura din dreapta sa si incepe sa o miroasa. Dupa 2 minute zice:
- "Simt ca aveti ciorba de burta, ciorba de perisoare, ciorba de fasole si supa de taietei, iar specialitatea casei este ciorba de burta".
Chelnerul ramane pereplex.
- "De unde stii, domnule?".
- "Se simte pe lingura, are miros mai puternic de ciorba de burta, de aia se serveste mai des, e specialitatea voastra. As dori o portie".
Urmeaza felul 2, chelnerul da sa-i zica omului ce poate alege dar acesta din nou il opreste, ia furculita si o miroase. Dupa 2 minute zice :
- "Serviti antricot de porc, friptura de pui la rotisor si sarmalute, dar specialitatea dvs sunt micii cu mustar".
Chlenerul din nou pereplex, merge la bucatarie, ia o lingurita, o cheama pe doamna Lenuta, batrana bucatareasa si-i baga linguritza in chiloti.
Revine cu lingurita la masa si il intreaba pe client:
- "Ia hai sa vedem domnule, daca stii si ce desert avem".
Clientul ia lingurita, n-o miroase nici 5 secunde si striga:
-"Cum?? Lenuta mai lucreaza aici?"


Mama îi zice băiatului:
- Eşti obraznic! Nu mă asculţi! De la fiecare prostie pe care o faci îmi creşte câte un fir de păr alb pe cap!
Fiul, uitându-se la bunică-sa, zice:
- Văd că nici matale, mamă, nu ai fost prea cuminte!


Concurs de potenta, finala mondiala. O sala plina cu gagici excitate asteapta concurentii.
Finalistii: un englez, un francez si Bula.
O reporterita transmite in direct evenimentul.
Primul este englezul. Reporterita:
-Englezul 10 femei, englezul 20 de femei,englezul 30 de femei, englezul cedeaza.
Urmeaza francezul.
-Francezul 10 femei, francezul 20 de femei, francezul 100 de femei, francezul nu mai poate!
Ultimul e Bula:
-Bula un rand, Bula 2 randuri, Bula o tribuna, Bula a doua tribuna, Bula toata sala, ooooooooooohhhhhhhh Bulaaaaaaaaaaa!









Astazi la Romania de altadata doresc sa va prezint un fragment din istoria Romaniei ce o consider interesanta.

Unirea Ungariei cu Romania, cand am citti asta, am ramas perplex. Sper ca cititorii ce au asteptari de divertisment, sa nu se supere ca dau in izvoare istorice. Asa sunt eu, interesat de anumite perioade ale istoriei.
Sper sa va placa 😉






Unul dintre cel mai puţin cunoscute amănunte ale istoriei comune a României şi Ungariei este reprezentat de planurile de unire a celor două state. Este vorba de tentative care au avut loc în perioada interbelică.

Ungaria, înfrântă şi izolată după primul război mondial, cu economia ruinată şi cu teritoriul redus la o treime din suprafaţa pe care o avea la începutul secolului, a încercat o apropiere de România. O serie de oameni politici maghiari din dreapta conservatoare şi din grupări fasciste au propus realizarea unei uniuni dinastice între cele două state. Astfel, în locul ultimului împărat austro-ungar, Carol al IV-lea de Habsburg, coroana Ungariei ar fi urmat să îi fie acordată regelui român Ferdinand I de Hohenzollern sau fiului său, Regele Carol al II-lea. Planurile au fost agreate de cei doi monarhi, precum şi de regentul-guvernator al Ungariei, amiralul Miklos Horthy, care şi-a trimis miniştrii, de mai multe ori, ca să trateze problema. Şi asta, cu atât mai mult cu cât Miklos Horthy a ajuns la putere după ce armatele române au înfrânt Republică Sovietică Ungară, creată după primul război mondial de către comunistul Bela Kun. Ca să poată fi păstrat tronul Ungariei liber pentru regele României, au fost dejucate, chiar cu preţul vărsării de sânge, tentativele lui Carol al IV-lea de Habsburg de a reveni pe tronul Ungariei, în anul 1921.

Istoricul român Lucian Leuştean a publicat o carte numită „România şi Ungaria în cadrul Noii Europe (1920-1923)” în care abordează fără prejudecăţi subiectul cu pricina.

Pertractări şi negocieri secrete în Budapesta
Astfel, conducătorii maghiari de dreapta, inclusiv Miklos Horthy, dar şi conţii Bethlen, Banffy şi Teleki, care au deţinut importante funcţii oficiale în guvernele maghiare de după răsturnarea lui Bela Kun în 1919, au încercat să pună la cale o apropiere a Ungariei şi a României. Conducătorii Ungariei au oferit, de mai multe ori, în intervalul 1920-1926, coroana maghiară Regelui Ferdinand I al României sau viitorului rege Carol al II-lea, pe atunci principe moştenitor al României.

Istoricul Lucian Leuştean menţionează că tratativele în acest sens au fost începute de cumnatul lui Iuliu Maniu, artizanul Unirii Transilvaniei cu România. Este vorba de Ioan Erdely, emisarul neoficial al Consiliului Dirigent Român din Transilvania, fost parlamentar în Ungaria Mare şi fost avocat la Budapesta.

Informaţiile sunt confirmate de documentele personale ale lui Alexandru Vaida-Voievod, cel care proclamase independența naţiunii române din cadrul monarhiei austro-ungare, precum şi de rapoartele oficiale ale diplomatului român Nicolae Petrescu Comnen.

Lucian Leuştean scrie că „ideea unei uniuni între România şi Ungaria intrase în circuitul diplomatic european, ceea ce, spre exemplu, a determinat Foreign Office-ul (n.r. – Ministerul Britanic de Externe) să ceară lămuriri reprezentantului său în România, Frank Rattigan”. Acesta raporta la Londra că Take Ionescu îl informase că cercurile guvernamentale româneşti ar fi agreat ideea unei uniuni cu Ungaria. Diplomatul englez din Bucureşti punea aceste informaţii pe seama rivalităţii dintre Take Ionescu şi premierul de atunci, Ionel Brătianu. Cu toate acestea, existau fapte care alimentau aceste informaţii.

Generalul american Bandholtz, aflat în Budapesta, aminteşte, într-una dintre telegramele către superiorii săi la Paris că în dată de 12 octombrie, la un banchet desfăşurat în capitala Ungariei, principele Carol al României s-a lăudat că va fi regele Ungariei. Premierul maghiar din 1919, Istvan Friedrich, a afirmat în nişte interviuri date în anul 1921, legate de uniunea dinastică româno-maghiară, că în Budapesta „însuşi principele Carol, care locuia la Hotel Hungaria, conducea aceste tratative, adesea personal”.

Tratativele au continuat şi după retragerea armatei române din Budapesta, în toamna anului 1919. „La începutul lui februarie 1920, guvernul de la Belgrad îşi manifesta îngrijorarea cu privire la acţiunile unor persoane din Budapesta în vederea realizării unei uniuni personale a Ungariei şi României, sub sceptrul Majestăţii Sale Regele Ferdinand”, scrie Lucian Leuştean.

Tot el afirmă că ideea era agreată de Regele Ferdinand şi de mareşalul Alexandru Averescu. Astfel de proiecte au fost reactivate după eşecul celor două tentative, din anul 1921, ale împăratului Carol al IV-lea de Habsburg de a reveni pe tronul Ungariei. Unul dintre proiectele uniunii dinastice ar fi fost căsătoria uneia dintre fiicele Regelui Ferdinand al României cu arhiducele Joseph de Habsburg, iar nouă pereche să fie instalată pe tronul vacant al Ungariei. Guvernul României a dezminţit că ar agrea un astfel de plan.

În martie 1922, rapoarte ale diplomaţilor străini consemnează o vizită în Budapesta a lui Anton Mocioni, unul dintre apropiaţii Regelui Ferdinand, în care acesta ar fi discutat posibilitatea ca principele Nicolae al României să fie încoronat rege al Ungariei.

Negocierile de la Sinaia
De partea ungară, cei mai fervenţi susţinători ai uniunii româno-ungare erau conţii Banffy şi Teleki. În vara anului 1922, contele Miklos Banffy, fost ministru de Externe şi fost ambasador ungar la Paris, a renunţat la cariera sa din Ungaria, s-a întors în Transilvania, a solicitat şi a obţinut cetăţenia română. Decorat de Horthy înainte de a părăsi Ungaria, contele Banffy a fost bine primit de Regele Ferdinand în România, iar monarhul a oferit chiar şi o recepţie în onoarea celui care pledase atât de insistent pentru uniunea dinastică a celor două ţări.

Un raport al Direcţiei Poliţiei şi Siguranţei Statului din Ministerul de Interne din Bucureşti arată că, după întoarcerea contelui Banffy, acesta ar fi negociat timp de două săptămâni, la Sinaia, cu Regele Ferdinand. Acelaşi raport consemnează că tratativele de uniune ar fi eşuat din pricina opoziţiei ţăranilor români din Transilvania, care se temeau că nobilii maghiari îşi vor recâştiga pământurile, dar şi a liberalilor lui Brătianu, care se temeau că maghiarii ar fi primit rolul preponderent în noul stat.

Rolul armatei române
Unul dintre lucrurile despre care manualele de istorie vorbesc foarte puţin este faptul că amiralul Miklos Horthy a ajuns la putere ca efect indirect al acţiunilor armatei române. Mai precis, în anul 1919, armata română a intrat în război cu Republica Ungara a Sfaturilor sau Republica Sovietică Ungară. Este vorba de un stat de tip sovietic, instaurat de liderul comunist ungur Bela Kun în Ungaria, imediat după finalul primului război mondial.

Republica Sovietică Maghiară era susţinută de Lenin, cel care crease primul stat sovietic în Rusia. Bela Kun a refuzat să accepte rezultatul primului război mondial şi pierderea unor teritorii de către Ungaria. Drept urmare, el a atacat şi a înfrânt armatele cehoslovace. Armata ungară a intrat şi în Transilvania, unde s-a ciocnit de armată regală română. Românii au început o ofensivă de mari proporţii, în urma căreia au cucerit cea mai mare parte a teritoriului Ungariei, inclusiv capitala Budapesta. Bela Kun a fost nevoit să capituleze, apoi a fost răsturnat de la putere şi nevoit să fugă în Rusia Sovietică, unde a sfârşit asasinat din ordinul lui Stalin.

Armata română a facilitat instaurarea unui regim de dreapta care avea să deschidă drumul spre putere al lui Horthy, în martie 1920. Istoricul clujean Leonard Horvath spune că Horthy a primit titlul de guvernator al Ungariei tocmai pentru că armata română a desfiinţat republică sovietică din Ungaria şi pentru că a favorizat un regim autoritar de dreapta.

„Horthy a fost cel de-al doilea guvernator al Ungariei din istorie, după Iancu de Hunedoara”, spune uistoricul Leonard Horvath. Ironia sorţii a făcut ca Horthy să le ia Ardealul de Nord românilor, peste 20 de ani. Amiralul Horthy este una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei recente a Europei de Est. Imaginea sa este marcată puternic negativ de faptul că Miklos Horthy a fost unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai dictatorului nazist Adolf Hitler. În această calitate, el a luat parte la cel de-al doilea război mondial, de partea puterilor Axei, alianţă dominată de Germania nazistă. Și tot Miklos Horthy a tăiat bucăţi însemnate din partea celor trei state vecine Ungariei, care în perioada interbelică formaseră Mică Antanta: România, Cehoslovacia şi Iugoslavia. Astfel, el a ocupat Transilvania de Nord, o parte din Slovacia istorică, azi teritoriu ucrainean, şi Voivodina. Ocupaţia maghiară din perioada celui de-al doilea război mondial a fost marcată de atrocităţi. Cazurile românilor ucişi la Ip ori la Traznea sau cazul contelui criminal Albert Wass sunt exemple ale terorii horthyste din timpul războiului. De aceea, Miklos Horthy este considerat o figură odioasă.

După terminarea războiului, amiralul Horthy a fost reţinut de trupele americane, fiind adus în calitate de martor în Procesul de la Nürnberg. Aliaţii au refuzat ulterior cererea Iugoslaviei ca Horthy să fie judecat pentru crime de război. După ce a fost eliberat, Horthy s-a stabilit în Portugalia, unde şi-a scris memoriile pe care le-a publicat în 1956, cu un an înainte să moară.

Istoricul Ovidiu Pecican, de la Universitatea Babes-Bolyai, spune că noile informaţii nu au cum să schimbe imaginea personajului Horthy. „Practic, Miklos Horthy, amiralul fără flotă, cum i s-a spus, este un personaj fără dubiu vinovat şi doar în vremuri tulburi s-ar putea pune sub semnul întrebării această vinovăţie. Noi aveam aceeaşi problemă cu mareşalul Antonescu. Mie îmi ajunge episodul Transnistria ca să îmi dau seama că Antonescu a fost un mare călău. Acest personaj Miklos Horthy m-a amuzat întotdeauna prin pretenţiile anumitor istorici revizionişti, care spun că acest personaj a fost mult mai complex şi mult mai puţin vinovat decât succesorul său. Și dacă a arborat aparenţa unui tătuc binevoitor, el este un mare vinovat al istoriei. Ca un amănunt picant, Horthy s-a însurat la Arad şi, ca arădean, cunosc biserica în care a avut loc ceremonia. O ironie a istoriei a fost aceea că el nu ar fi ajuns la putere dacă Antanta nu ar fi delegat armata română să termine cu Republica Ungară a Sfaturilor”, spune Ovidiu Pecican.

Amiralul fără flotă
Amiralul Miklos Horthy a fost comandantul flotei austro-ungare din Marea Adriatică în timpul primului război mondial. Istoricul Dumitru Suciu, în cartea sa „Anul 1918 în Europa Centrală şi Răsăriteană. Ideea de Europa Unită”, scrie că Miklos Horthy a predat flota austro-ungară la sfârşitul conflagraţiei în mâinile iugoslavilor. Predarea flotei a avut loc în celebrul oraş croat de azi Pula, unde se află una dintre bazele marinei austro-ungare. De atunci, Horthy a fost poreclit „amiralul fără flota”.

Demis de Hitler, Miklos Horthy a condus Ungaria până în anul 1944. Atunci, el a fost demis de aliatul sau nazist, Adolf Hitler, şi înlocuit cu un fascist şi mai radical, Ferenc Szallasy, conducătorul Partidului nazist al Crucilor cu Săgeţi din Ungaria. Unul dintre motive a fost acela că Horthy iniţiase tratative secrete pentru scoaterea Ungariei din cel de-al doilea război mondial.




Articole anterioare:

Vol.282 ✪✪✪ MBB ✪✪✪ Istoria fostei noastre firme
Vol.281 ✪✪✪ MBB ✪✪✪ Bafta unui presedinte
Vol.280 ✪✪✪ MBB ✪✪✪ Sa ii felicitam pe castigatori! Nu uitati de bancuri!!!
Vol.279 ✪✪✪ MBB ✪✪✪ Problema de perspicacitate (PREMII)
Vol.278 ✪✪✪ MBB ✪✪✪ Matematica interactiva (10 gold)

















VS