Join the new world

Sa pornim de aici si apoi ne-om mai juca...

Varianta 1: Deschid poarta, n-am ce să pățesc...

Cel ce parea comandantul patrulei ma trage deoparte langa nucul din spatele portii in timp ce ceilalti “tovarasi” se imprastiara cercetand curtea si toate acareturile.
Cu vocea scazuta sa nu fie auzit de neaveniti, pe un ton foarte grav, imi face un sumar al situatiei dezastruoase in care ne aflam si pe care o cunosteam prea bine, evident.
- Asculta cu atentie! Stiu ca esti o persoana onorabila, nu-ti pot spune prin ce imprejurare mi-a picat in mana dosarul tau, da, da… dosar – precizeaza apasand pe do parca dorind sa ma trezeasca din nauceala care pusese stapanire pe mine. Esti luat si tu in vizor.
-Bine, bine… Cine sunteti si ce doriti?!…
- Nu pune intrebari prostesti.
Scoase din buzunar o fotografie in care eram impreuna cu varul meu, din vremea studentiei , de la o manifestatie a tinerilor militanti pentru drepturile omului.
- Varul tau este cu noi, mai bine zis, este liderul nostru. Incercam sa trezim acest popor din amortire, sa constientizeze ca fuga ori incovoiera “coloanei” nu-s o solutie si nu pot fi tolerate abuzurile care lezeaza libertatea omului asa cum e ea inteleasa in ziua de azi in lumea civilizata.
Inca taceam si priveam circumspect catre barbatul acela inalt cu ochi patrunzatori si voce grava. Nu parea sa aiba mai mult de treizecisicinci de ani. Putea sa fie doar una dintre jigodiile care faceau jocul PRODOT-ilor ( Partidul Roman al Ordinului Dreptate, Onoare si Tenacitate, desi eu i-as fi numit depravati, odiosi si tradatori… tembeli… tirani… oricum, numai reprezentati onorabili ai dreptatii nu erau.. Incercam sa citesc dincolo de privirea aceea patrunzatoare. Fotografia o putea avea de la acel “dosar” si nu de la varul meu. Incercam sa-mi adun toate gandurile sa pot face afirmatii cat mai neutre sa nu starnesc lighioana care ar fi putut sa fie.
- Eram tineri… Ce repede mai trec anii!
- Ne-a trimis la tine. Avem nevoie de ajutorul tau. Ne-a spus ca esti printre putinii care au cunostintele care ne pot fi de folos.
- Sincer, as fi preferat sa am discutia aceasta cu el. Nu stiu cu ce as putea sa ajut… daca ma gandesc bine e mult mai pregatit decat mine, pe oricare domeniu.
- M-a avertizat ca vei avea retineri si ca vei spune ca nu ai cu ce sa-l ajuti… Ioana - numele “iubitei” tale de la gradinita… doar lui i te-ai destainuit la acele vremuri.
Dintr-odata am simtit ca pamantul imi fuge de sub talpi… Nu, nu era doar o senzatie data de cele auzite. Pamantul se cutremura, probabil voind si el sa scape cumva de prea multa oroare … nu onoare…
Il trasei pe tanar spre mine sa-l fersc de tiglele ce incepura sa cada de pe casa.
Parea ca nu se mai sfarseste… Cutremurul imi parea mult mai bland decat toate nenorocirile aduse de oranduirea tiranilor… tradatorilor.
Urletul animalelor se amesteca cu vuietul muntilor. Peste acestea auzii melodia setata pentru apelurile telefonice …Ale ei… De la ea…
- Esti bine?
- Sunt bine… Aveti grija de voi.
A interrupt apelul. Aceasta era singura modalitate de a comunica fara a-i complica si mai mult existenta. Calamitatea naturala ce tocmai se produsese nu ar fi avut cum sa anuleze calamitatea produsa de “oamenii noi” … PRODOT- ii…
Cutremurul de pamant m-a trezit la realitate… Oricum nu mai aveam nimic de pierdut. Mai devreme sau mai tarziu ori nu as mai fi putut indura nedreptatea…. ori “dosarul” meu ar fi fost incheiat cu “detentie pe viata pentru nesupunere”… Voiam sa folosesc arma ca un las?!… “Mai bine am sa ma omor decat sa fiu de-al lor “, asa imi spusem cand am atins arma aceea prima oara. Nu! Moartea mea nu ar fi fost folositoare… nu in acele conditii.
- Va stau la dispozitie! Trebuie sa curmam cu orice pret alterarea conditiei de OM.
Oare unde fusesem in ultimele luni?!
Copiii si copiii si… si copiii copiilor… copiilor mei trebuie sa traiasca in lumea oamenilor liberi!…
Incepeam sa simt ca sunt iar un om viu.


Varianta 2: Iau arma și fug în pădure...

Cand mi-au batut hotii la poarta, nelegiutii fara tata,
mi-am pus o pita in desaga si gandul bun si libertatea toata.
Stiam ca asta mi-este firea, sa nu ma leg cu asuprirea,
sa nu fiu doar un exponat “mort de viu” al muzeelor de mai tarziu,
etichetat cu litere de-o schioapa “ s-au studiat pe rand otravirea si indobitocirea”.
In codru, fratii lui si-ai mei, desigur pe viata de-o viata,
legati in adevar… cusut cu alba ata,
ne-om aduna… ram cu ram, frate cu frate,
ca apoi, desculti si goi de rele sa iesim in lume pentru LIBERTATE.