Poezie

Day 2,895, 02:27 • Published in Romania Romania • by direct x
ambient

Ajung ieri de la serviciu, si ma afund in fotoliu. Schimb canalul la televizor pe un program benign, plin de retete culinare si de reclame si-mi zic:

„M-am saturat de toamna. Mai ales de toamna de care am parte acum: frig, ploaie, audituri si inspectii multe la job. Nu mai mentionez raceli, antibiotice si alte lucruri care complica. Peste vreo cateva zile, pe 26 se fac 15 ani de cand am cunoscut-o pe sotia mea. Imi aduc aminte de cartea de Blaga pe care o tineam in maini si de picioarele care ni se afundau pana aproape de genunchi in frunzele cazute ale castanilor in parcul Copou. ”

N-am stabilit exact motivul, dar, n-am chef sa mananc. Ma ridic si il iau pe Blaga dintr-un sertar. De ce-mi place Blaga? Si nu vorbesc de politician.😃.
Caut sa fac o introspectie:

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
Pe bune...Chiar asa? Chiar n-am strivit nimic? E drept ca nu-mi plac ungurii si prostii, dar n-am strivit pe nimeni.

„Si nu ucid cu mintea tainele ce le-ntalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte”. Florile-s flori, ochii sunt ochi, buzele asisderea. In morminte este doar tarana. Cand iti pleaca cineva drag se duce-n pamant si devine tarana. Nu inger, tarana. Doar memoria unor vremelnici ca mine sau cei care l-au cunoscut mai ramane, si poate, apoi pentru inca ceva vreme, doar o piatra mai rezistenta si la fel de vremelnica. O piatra, fara flori, ochi si buze. O piatra.

„Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns” Aici n-am ce sa introspectez. Cu siguranta.

„Dar eu, eu cu lumina mea, sporesc a lumii taina” Sa fim seriosi nu ma simt un mistic. Din contra mie-mi plac lucrurile albe si negre. Laie sau balaie. Nuantele de gri ma ingrijoreaza tocmai prin prisma necunoscutului care poate iesi de acolo, necunoscut pe care nu-l stapanesc.

„Si-n tocmai cum cu razele ei albe luna
Nu micsoreaza, ci tematoare mareste si mai tare taina noptii”
Mie nu-mi place luna. N-am inotat in mare niciodata la lumina lunii. Mie-mi place soarele. N-are treaba cu taina noptii, si nu se poate spune ca e temator.

„asa imbogatesc si eu intunecata zare
Cu largi fiori de sfant mister”
Am dubii in ceea ce ma priveste ca am imbogatit vreodata vreo zare intunecata. Si poate ca, la greu, am ajutat „zarea intunecata” a vreunui prieten, dar cu siguranta n-am „imbogatit-o cu largi fiori de sfant mister”.

„Si tot ce-i nenteles, se schimba-n nentelesuri si mai mari, sub ochii mei” Aici ma simt ca rezonez cu autorul. Sunt perfect de acord. E din ce in ce mai greu pentru mine sa inteleg ce se intampla cu lumea asta. Poate sunt un limitat. Atata pot insa.

„Caci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte” Iubesc florile, iubesc ochii si buzele. Nu iubesc mormintele. Am niste morminte pe care nu le iubesc cu toate ca, le sarut cateodata. Sarutul nu inseamna ca iubesc, sarutul inseamna ca am iubit persoana care acum, se descompune acolo. Si vremelnic voi mai fi eu care sa sarut mormintele alea.

Si atunci, stau si ma intreb de ce-mi place poezia lui Lucian Blaga daca in majoritatea lucrurilor nu rezonez cu domnia sa? Poate ca sufletele gri, trag la suflete gri.

Mi s-a facut deja foame dupa atata introspectie. Si ma simt oarecum mic si neajutorat. Noroc pe mine ca ma cheama fiicamea s-o ajut la ceva. Ma ridic cu greu din fotoliu, ma duc in camera la ea si ma intreaba: tati, tie ce poezie iti place cel mai mult??"

O toamna nealambicata sa aveti,
dx