Organigrama romaneasca

Day 2,517, 21:46 • Published in Romania Romania • by Unreal2006

Organigrama romaneasca:

Patronul.

De obicei, un tip care a furat ceva de la stat.
A făcut chestia asta şi a avut noroc să fie printre primii.
Acum are succes şi bani şi angajeaza un director executiv să îi
conducă businessul.

Directorul.

A fost ales pe baza unui criteriu sănătos: este ruda cuiva care poate
ajuta afacerea.
Vărul lui lucrează la Ministerul X sau la Compania Y.
Prin conexiunea asta poate aduce comenzi pentru firmă.
Că nu are experienţă în management sau nu întelege businessul sunt
detalii nesemnificative.
Toată lumea îl urăşte, pentru ca nu ştie să se comporte cu oamenii.
Angajează oameni la fel de nepricepuţi ca el.
Cumpără un server de 200 milioane, dar se zgârceşte să plătească 200 EURO
pentru cineva pe care să îl pună pe picioare.
Îşi cumpără o maşină mare şi o zgârie în parcarea firmei, parcare
trasată tot de el pe principiul "Lasă, bă, că avem loc !".
Îşi ia rolul foarte în serios, modifică bugetele departamentelor şi
mută oamenii de colo. .. Închide uşa biroului când urlă patronul la el.
Îşi cumpăra computer ultra-perfomant şi refuză cererile de achiziţii
pentru harduri, tastaturi şi şoricei pentru computerele angajaţilor.
După doi ani, când a învăţat businessul bine, concediază angajaţii
care au fost martori la chiflele sale şi angajează juniori uşor
impresionabili.

Echipa de vânzări.

Se cred cei mai mari şi mai tari din firmă şi la orice răspund cu
"dacă nu aducem noi comenzi, firma moare".
Cel puţin jumătate din ei se văd mai inteligenţi decât directorul şi
ar vrea să îi ia locul, dar nu au curajul necesar să îl conteste pe
faţă, aşa că se mulţumesc să îl sape pe la berile cu colegii de
suferinţă.
De multe ori nu ştiu ce vând, încurcă comenzile, trimit specificaţiile
aiurea şi apoi dau vina pe muncitori că lucrează prost şi că ei nu pot
face vânzări în condiţiile astea.
Consideră că e de datoria lor să plece din firmă cu toate informaţiile
posibile, pentru că, şi aici citez, "sunt clienţii mei".

Contabilele.

Sunt nişte doamne nesatisfăcute de ani de zile.
Şi asta înseamnă că orice problema ai avea, ele sunt ocupate.
La ce îţi trebuie adeverinţa?
Ete, na ! Trebuia să vii să mă deranjezi ?
Tu nu ştii că am treabă ?
Chiar dacă au predat bilanţul de 2 zile, ele oricum au foarte mult de
muncă, pentru că solitaire nu se joacă singur.
Odată trecute de 40, ori sunt foarte blazate şi nervoase, ori se
distrează de rup barurile....

IT-ul.

Orice ar face, trebuie să îţi dea de înţeles că eşti cel mai prost din firmă.
De aceea el are parola de administrator, pentru că tu eşti un
netrebnic care nu ştie nimic şi nu merită să se afle în prezenţa lui.
Când nu rupe banda firmei cu pornache, joacă un joc online sau se
plânge pe forumuri de geeks că este muncit ca un sclav.
Abia aşteaptă să îl întrebe directorul ce poate face să oprească
scurgerea de informaţii din firmă ca să poată instala radmin şi să se
distreze.

Magazionerul.

Este foarte plictisit şi enervat de fiecare dată când ai treaba cu el.
Dacă îndrăzneşti să îi sugerezi să se grăbeasca, îţi răbufneşte în nas
că el e şef peste magazie şi îţi dă ce vrea şi dacă are el chef.
Tremură în faţa directorilor şi se dă cocoş în faţa şoferilor şi a
femeii de serviciu.

Şoferii.

Ei urăsc pe toata lumea, în mod egal şi din principiu.
Scopul lor în viaţă e să îşi ia telefoane şi să se plângă că trebuie
să muncească în fiecare zi. Au mereu lucruri mai importante de făcut
şi serviciul îi cam încurca.
Cel puţin unul visează să ajungă la vânzări sau să conducă firmă,
pentru că el ştie ce e în neregulă, şi le împărtăşeşte asta colegilor
în timp ce stau la mici la munte pe benzina şi pe maşina firmei.

Femeia de serviciu.

Ea e supărată că trebuie să facă curat şi cafele.
Nu înţelege de ce trebuie tocmai ea să dea cu mătura sau cu mopul sau
de ce trebuie ea să ştie când nu mai e hârtie la baie.
Le urăşte pe curvele de la vânzări şi de la marketing, dar se dă bine
pe lângă ele pentru că are o fata care are nevoie de serviciu.

Secretara.

Scopul ei în viaţă e să se aboneze cu mailul office@firma......la
site-urile de bancuri şi de porcărele.
Nu ştie niciodată nimic.
Nu are chef să se ducă la director în birou, nu are chef să îi facă
legătura cu furnizorul X. Visează să ajungă la vânzări sau la
marketing, pe care le consideră joburi mai uşoare decât ceea ce face
ea, şi, când ajunge, se poartă mizerabil cu secretara.

Muncitorii.

Ăştia sunt urâţi de toata lumea şi toate se sparg în capul lor.
Jumătate nu au chef de muncă, restul o fac in dorul lelii, de teamă să
nu fie concediaţi, pentru că au rate şi copii.
Urăsc şoferii pentru că stau toata ziua în maşină în timp ce ei
muncesc, pe curvele de la vânzări, pentru că stau toată ziua pe scaun
şi au salariu mai mare, pe director că nu angajează mai mulţi oameni,
ca să poată dormi şi ei la serviciu câteva ore.
Nu pleacă din firmă decât daţi afară şi le e lene să gâdească un pic.

Amantele.

Sunt prezente peste tot, în funcţie de ale cui sunt.
Amanta magazionerului e femeie de serviciu, amanta şoferului e
secretară, amanta şefului e la marketing...
Se ştiu care sunt în firmă şi sunt urâte de toată lumea, deşi toţi se
poartă frumos cu ele... Visul lor e să se integreze cât mai bine în
colectiv, să aibă impresia că şi ele contribuie cu ceva, în speranţa
ca vor fi invitate la ieşiri în club de colegele de departament.
În momentele post-coitum varsă amantului tot ce ştiu şi sugerează cine
ar trebui dat afară. E singura care zâmbeşte sau are o mimă inocentă
atunci când directorul ţipă la toată lumea.