Mai e mult până departe?
Nimeni nimic
Azi mi-am amintit că am ziar. Şi că n-am mai scris de mult (eu, care scriu o grămadă în viaţa reală, sau măcar aşa ar trebui). Şi nu doar din lipsă de timp, pare-se. Mare lucru nu se mai întâmplă pentru mine în joc, de la o vreme. Aştept faimosul nivel 201, când mă voi antrena gratis - yo! check this out! - , iar cu banii economisiţi îmi voi ridica un imperiu economic (sanchi, nici eu nu cred o clipă ce scriu). Nu bag bani în joc, înaintez cu viteza melcului artrotic, a luminii stinse. Dar totuşi înaintez, aşa, de-aiurea, fără mare sens. Sunt doar nişte pixeli! Dar recunosc că m-am ofticat când am realizat că nu mi-am upgradat din prima terenurile de antrenament şi mi-au luat-o alţii înainte. Sau când am uitat să mă antrenez o zi. Dacă apuci să semnezi pactul ficţional, asta e! 🙂
Între timp îmi inventez singur repere, pietre de hotar. Ieri numărul de medalii de Patriot adevărat mi l-a depăşit pe cel de Putere: săptămâni bune m-am agăţat de asta, ca să evit senzaţia de monotonie, de marş inutil dinspre nicăieri către niciunde...
(O idee despre cum m-am simţit după măreaţa mea realizare se poate găsi aici:
Apropo, e canalul băiatului meu de 12 ani, pe care-l ajut şi eu cu filmele, dacă aruncaţi o privire şi lăsaţi un Like sau daţi un Subscribe, nu ne supărăm!...)
Să spunem că, până la nivelul curent (180), am prins vremuri mai bune în joc (din 26 octombrie 2009). Acum întrebarea-cheie este: mai e mult până departe?
De ce nu mă las? Am mai încercat. Pentru că am mereu impresia că mai e puţin şi se va întâmpla ceva fain. Că Mesia e colea, după colţ. Oricum nu-mi stă în fire să renunţ (deşi mi-ar face bine).
Între timp, am mai scris un articol. Tot de-aiurea. (Mai bine făceam o proză sau traduceam ceva.) Aştept nivelul 201 şi învierea morţilor ce va să vină, iar între timp mă las în grija pilotului automat, ştie el drumul mai bine ca mine (ca boii sau caii unor beţivi, care nimereau singuri drumul spre cârciumă).
Articolul merita un final mai de Doamne-ajută, dar sunt prea demotivat să-l mai scriu. Asta nu înseamnă că nu-l puteţi scrie voi, în comentarii! 😉
Are we there yet?
Today I remembered having a newspaper. And I have not written much (I who write a bunch in real life, or at least so should I). And not just for lack of time, it seems. Great things are not happening to me in the game for a while. I'm waiting for the famous 201 level when I'll train for free - yo! check this out! - and with saved money I will raise an economic empire (lol, I do not even think this the very moment I write it down). I do not put money in the game, I advance with the speed of an arthritic snail, or of the light off. But still, I'm advancing, so, by no means, without much sense. They're just pixels! But I admit I was angry when I realized that I did not upgraded my training ground first and others bettered me. Or when I forgot to train for a day. If you can sign the fictitious pact, that's it! 🙂
Meanwhile, I'm inventing landmarks, milestones. Yesterday, the number of true Patriot medals exceeded the my Strength ones: for weeks I got stuck on this to avoid the feeling of monotony, of unnecessary march from nowhere to anywhere...
(An idea of how I felt after my great achievement can be found here:
By the way, it's my 12-year-old boy's channel, which I help with the movies, if you take a look and leave a Like or give an Subscribe, this will not upset us at all!...)
Let's say that, up to the current level (180), we got better times in the game (October 26, 2009). Now the key question is, is there a long way off?
Why don't I leave? I've tried. Because I always have the impression that there's a little more and something will happen. That the Messiah is right around the corner. However, I can not afford to give up (although this would do me well).
Meanwhile, I've written an article. For nothing. (I'd better do a prose or translate something.) I'm waiting for the level 201 and the resurrection of the dead to come, and in the meantime I leave myself in the care of the automatic pilot, he knows the way better than me (like oxen or horses of drunkards who know by themselves the way to the pub).
The article deserves a decent ending, but I'm too demotivated to write it. That does not mean you can not write it in your comments! 😉
Comments
As vrea sa iti spun ceva pozitiv, dar vorba ta, imi lipseste motivarea 😃
Ar mai fi aia cu: "Si maine e o zi! O sa ma gandesc maine."
Margaret Mitchell
* Vezi că nu merge legătura spre clipul YouTube. N-o da pe cea din bara de adrese, ci pe aia care apare când dai clic pe "SHARE".
În privința faimosului nivel 201, a fost o țintă destul de seacă. Sunt cu 2 ani și jumătate mai „tinerel” decât tine, dar în afara celor 40-50 de zile în care am decis că am terminat cu eRep, am spus că-i o idee bună să-mi consum energia cât pot de mult. Am ajuns la antrenamentul gratuit și tot la fel de anost e jocul. Dar așa cum ți-ai găsit și tu o altă țină, a mea a fost să mai pun niște cărămizi de aur peste ultima fabrică de arme Q6, ca să am o producție mai bună ca manager.
De-atunci nu mai am ținte clare. Visez la un nivel care dă mult aur - de kiki -, dar alea încep abia la nivelul 501. Pff... abia sunt la 214 după 6 ani de joc, deci... 😁 Așa că m-am gândit că e inutil să mă uit atât de departel Nivelul 301 aduce un centru de energie +200, ceea ce prinde bine ca să aibă unde să se adune energia și să intru puțin mai rar s-o consum. 😁 Apoi la nivelul 401 vine un centru de energie +300, ceea ce bate toate casele pe care nu-mi permit să le țin active în permanență. Așa că transform aurul acumulat în batoane și le consum la început de săptămână, în lupte epice.
Și-apoi ce? Îmi voi permite luxul să fiu și mai inactiv - poate suficient de inactiv cât să mă întreb serios de ce naiba insist să mă agăț de speranța că poate se va întâmpla o minune și eRepublik va deveni un joc decent într-o zi - pentru care, vezi Doamne, tre' să fiu pregătit. 😁
Sfârșit.
o7
https://youtu.be/guZGdelmSHY
daca la optiunea de inserare de video youtube vei pune, in mica fereastra suplimentara ce se deschide, doar codul alfanumeric, video-ul apare direct in articol, in toata splendoarea. asta guZGdelmSHY
sau asa:
Mulţumesc! Nu fusesem foarte atent la noile butoane de deasupra. De atât timp n-am mai scris! 😛
Deci nu e doar impresia mea ca jocul e fix la fel. Am o saptamana de cand am inceput sa intru din nou dupa pauza mea de 3 ani. Inactivitatea pare ca a atins cote foarte mari. Nu mai exista multe articole, sunt mai putini oameni pe chat. Singurul lucru care m-a captivat momentan sunt micile modificari de design si modulul aviatic.
Ce sa zic, asteptare placuta. Nu esti singur 🙂
eu mi-am propus sa continui pana la niv 400 si apoi o sa spun stop. deocamdata imi pare doar ca le bag bani adminilor in buzunar si ei isi bat joc de mine
mi-am gasit jumatatea...imi place sa vad ca nu sunt singurul cu o gandire de genul
S-ar putea să fie și mai mulți!
Aici pare să meargă linkul: https://youtu.be/guZGdelmSHY
Pune-l în articol, că acolo-i cel mai important. 🙂
De mine ce să mai zic?
esti un mos ....
hahahahahahahahahaha
Finalul era: "caii bețivilor nimereau singuri drumul spre casă...".
Cât despre scopul jocului, eu am găsit un altfel de joc, unul nebonusat de Pluto în niciun fel: cel de"plimbăreț prin lume", cum îmi place mie să-mi zic. Adun și eu niște pixeli (colorați, sac!) la True Patriot History, și pe deasupra rotunzi! Astfel cred că voi mai juca cel puțin un an de-acu' încolo.
Nu vă rămâne decât să aruncați o privire pe pagina mea de profil ca să vă mirați- nevoie mare! 🙂
Post Scriptum: https://www.google.ro/search?q=are+we+there+yet+shrek&oq=are+we+there+yet+sh&aqs=chrome.1.69i57j0l3.21723j0j8&client=tablet-android-asus&sourceid=chrome-mobile&ie=UTF-8
Probabil sunt multi jucatori care se regasesc in cuvintele tale 🙂
tot inainte! hastag rezist
un pic si oleak.
o7
Poate ca ne schimbam cu trecerea anilor, ne maturizam, si prioritatile noastre se schimba. Parca mai-ieri am fost locotenent si am pierdut WSR, parca mai-ieri intram pe chatul unitatii sa daramam caramizile intr-o defilare "la ordin". Eu mai joc doar in amintirea vremurilor de atunci, desi multi dintre jucatori au renuntat.
Atat - doar amintirile ma mai tin in joc si rutina care s-a instalat in acesti ani.
Pana si denumirea de "dinozaur" a disparut in praful timpului.
da da daaaa
bizoni
Omaiule, eu ma car de azi...am mai facut-o, dar am revenit cand am vazut ca din banii donati atunci s-a facut un concurs ce-mi poarta numele... m-am mandrit si-m revenit, ca "beul". Nu regret decat anii de inceput, cand era un entizasm de-l simteam in vene, cand se striga "La lupta!", sareau unii de la masa, altii din pat, unii isi puneau ceasurile sa sune in toiuri de noapte, altii mergeau a douya zi la munca cu ochii carpiti.... s-au dus... nu regret decat jurnalul, ca ramane aici si faptul ca nu am mai avut subiecte, actiuni pentru ca el sa mearga inainte... presa a ajuns acum ca in real, o balacareala.
Hai, va pup pe totz si va salut militareste!
S-aveti bafta!
o7
o7