Join the new world

Buna revedere vericilor. Trecutare 2 zile in eRepublik de cand nu ne-am mai citit. Nu v-ati lasat nici voi de viata asta virtuala? Nici eu. Nu inca.
Adminii nu s-au mai lasat vazuti de lceva vreme. Cu mainile suflecate peste coate stau cufundati in vaselina toata ziua incercand sa scoata pe piata noile modulei. Speram sa reuseasca,si siteul sa mearga bine ca a dat rateuri mai ceva decat se flatuleaza Stela cand haleste fasole cu ciolan. Geamgiul si-a luat masina noua pe banii primiti de la mine ca urmare a schimbarii geamurilor sparte de ea in astfel de ocazii.
Ca tot veni vorba de Stela. Un prieten a vazut-o saptamana asta pe strada. L-a intrebat daca era adevărat ca eu, Piratul, aveam din nou bani. A zâmbit fericită, din coltul buzelor excedent rujate, cand a primit confirmarea. I-a povestit surescitata ca ieri a avut ideea genială să îşi arunce un ochi pe o bucata de gazetă cu care, putin mai devreme, îşi stersese urmele de civilizaţie ce-i atârnau de talpa pantofului. ( Cineva se lasase de joc si il umpluse de noroc. ) A aflat astfel că Piratul îşi vindea firmele. Se visa purtând blănuri, şi în altă parte decât pe picioare. Îşi vedea degetele groase pline de inele strălucitoare. Se vedea o doamnă. Şi de ce n-ar fi? Are şi ea tot ce au celelalte, ba chiar în cantităţi duble. Are şi păr superb, pe tot corpul. Nu s-a mai ras si si-a jurat ca n-o va mai face niciodata.
Afland toate acestea am tras adânc aer în piept. Cu faţa transfigurată de emotie, adulmec din nou parfumul ce-l simţeam in jur. Părea a fi mirosul de transpiraţie al Stelei, care-mi rănea cândva nările umflate de exaltare şi excitaţie. În colţul ochiului, o lacrimă porni a-mi brăzda obrazul increţit de vremuri. Să fie ea, ma întrebam în timp ce-mi aranjam cu mâinile tremurânde cele două fire de păr alb, ce-mi creşteau in barbă. Forţa si greutatea palmei ce-mi bătea umărul, mi-au dat certitudine. Era ea, a venit acasă.
In alta ordine de idei, va incepe razboiul. Am visat eu azinoapte asta :
Un camp de batalie, teren unguresc. Sute de perechi de teneşi chinezeşti, mustind a noroi, pe care atârnă dezlânat aţele de culoare incertă a jambierelor tricolore ( in rosu, galben si albastru), surâd in ploaia rece, cu limbile scoase de efort, privind zidul ridicat. În cealaltă parte a campului, sute de perechi de ghete din piele de ultimă generaţie îşi infig mânioase crampoanele in terenul ce a fost candva unguresc, suportând una câte una picăturile de ploaie amestecate cu gel marca PEACE, ce se scurg de pe frunţile plecate ale celor ce le poartă. Déjà vu! Ungurii au fost inca o data umiliti. Au ramas cu izmenele intacte acum, dar au ochii vineti, de furie si frustrare.

Sa ne auzim invingatori!!!