Joc, joaca

Day 3,730, 07:02 • Published in Romania Romania • by IntoOblivion
"Joaca este inceputul cunoasterii."

O persoana care am “jucat” acest joc in felul in care am putut cel mai bine cu ceva ani in urma, eu, am reveniri recurente, tot mai fragmentate si mai fulgurante in aceasta zona crepusculara. De aceea, imi vad limitele in a-mi da cu parerea. Am vazut zilele trecute un apel la "a face" intampinat de o anume reactie. Am incercat sa mi-o explic cu o congruenta din viata reala dar nu stiu daca am dreptate.
Cand m-am alaturat, ca si ceilalti, ne-am asumat ca ne vom schimba indentitatea. Multa lume a constientizat asta si a scris, atunci, despre aceasta transformare, a celor mai multi in razboinici (din birouri, spitale, scoli logandu-se) dar am intalnit si poeti, scriitori, analisti politici si sociali. Bineinteles ca, daca nu aveau din start aceste skilluri, au fost dispusi sa invete aici si sa imbratiseze stiinta altcuiva. In mare parte, am asistat la curente de invatare, culturalizare si educare savuroase, oarecum independente de viata reala, acestea parandu-mi-se fascinante. In lipsa prezentei ubicue a retelelor de socializare din acea vreme, am fost martora la desfasurari de forte din partea unor minti incredibil de frumoase si puternice, flamande si totodata dormice sa se reverse.
Nu aveai cum rezista in joc (asa cum sute de jucatori invitati prin referral nu rezistau dincolo de primele niveluri) daca nu erai dispus sa te schimbi si sa iti construiesti rolul, meticulos, zi de zi. Sa zicem ca era o oportunitate de a fi mai bun sau mai rau decat tu insuti, fara prea mari riscuri – nu este asta esenta oricarui joc?
Imi explic pierderea acestei esente a jocului (si inertia in care se afla acum) prin rezistenta la schimbare. Aceasta se vede prea putin prin comportamentul in joc, ci mai ales prin comentariile recurente. Sunt jucatori care spun acelasi lucru de cel putin cinci ani, de multe ori folosind aceleasi cuvinte, ca mori stricate. Ma uit la nume si deja stiu ce va spune, mi se pare imposibil de atins acest nivel de constanta daca nu ai fi tu insuti cel care scrie, in loc sa joci doar un rol. Ce risipa de viata si ce risipa de joaca! Departe de mine sa afirm ca aici isi faceau veacul doar oameni buni. Oh, nu. Doar nu era, la intrare vreun filtru de moralitate...Totodata, find tu in joc nu te simti vulnerabil, si aceasta stare, traita de atatia jucatori cu voie sau fara voie, aducea o emotie intensa, dincolo de micime. S-a dus si asta, a insotit pe cei care au plecat.
E posibil ca unii sa nu se fi stiut juca, niciodata, nimic, chiar atunci cand erau in postura invingatorului intr-un joc. De la aceia am putea afla cu ce pret castigi daca nu te si joci. E simplu, e complicat, dureaza mai mult? Eu as baga mana-n foc ca dureaza mai putin, intreaba-ne pe noi, care am pierdut. Sigur, “pierdut” este un termen atat de dramatic si vom fi intrebati – ce ati pierdut: v-ati irosit timpul, v-ati pierdut banii? Dar noi nu va vom raspunde niciodata, pentru ca doare prea tare. De-aia, noi suntem niste incuiati care aparem brusc cu cate un articol penibil, ca acesta, cand ni se face dor.
Pe scurt, toti am parcurs in joc perioada copilariei. Nu a durat la fel de mult pentru toata lumea, cu atat mai putin adolsecenta. Unii au murit adolescenti, cei mai fericiti dintre noi. Ne-am studiat ultimele rasuflari cu cel mai rafinat si dezinteresat cinism. Nu insa fara bucuria de-a fi putut fi altcineva, autentic, macar o data.