Dezamagirea Craciunului

Day 1,497, 04:10 • Published in Romania Romania • by halandala
"Am plecat sa colindam
Domn, Domn sa-naltam"

Asa e, recunoasteti textul. E vremea colindelor, e vremea sa vestim Nasterea Mantuitorului, e vremea ca micii copilasi sa porneasca la urat, sa aduca bucurie in inimile oamenilor.
Mi-aduc aminte, cu bucurie si nostalgie in suflet, cum in urma cu cativa ani, plecam impreuna cu 3-4 prieteni si colindam.
Atunci, dezamagirea Craciunului era cand sunam la usile oamenilor, auzeam zgomot in casa, dar totusi nu se deschidea usa. Era alegerea lor, alegerea noastra era sa mergem mai departe(sau sa blocam soneria😁).
Mi-aduc aminte cu placere cum lumea deschidea, vedeau 3-4 copilasi si ne primeau colinda. Bucurosi nespusi, eram stangaci la inceputul colindului, insa pe parcurs ne sincronizam, iar oamenii bucurosi ne dadeau un mic cadou (bani, mere, dulciuri).
Asta se intampla in jurul anului 2000.

Dam pe repede inainte si ajungem in anul 2011.
Timpul a trecut si peste mine, la fel cum a trecut peste prietenii cu care, aievea, colindam, la fel cum trece peste orice persoana de pe acest pamant.
Asadar, nu mai porneam ca atunci la colindat, ci stateam acasa cu emotie asteptand colindatorii, asteptand 3-4 pusti in care sa ma revad, sa revad acea stangacie de inceput sau bucuria primirii darului.
Chiar negociasem cu mama, sa ma lase pe mine sa raspund, sa primesc eu colindatorii, ca deh, m-am facut si eu mare, insa ea, cu scepticism, sa-mi aduc aminte de anul trecut cand au venit putini colindatori si din acestia mai mult de jumatate fiind de alta etnie. N-am ascultat-o, am zis ca sigur anul asta vor veni la usa noastra colindatorii.
Toate bune si frumoase, Craciunul a venit, Craciunul trece, insa colindatorii nu au sunat nici macar o data la usa mea.
Nici macar un ding-dong, din acela care ma trezeste la ora 8 dimineata(in timpul anului) ca s-a spart nu stiu ce conducta sau ca se face revizia la gaze, nici macar un semn.
Oare chiar uitam de tot traditiile? Oare chiar atata nepasare?
Stiu ca traim intr-o societatea in care tehnologia pune stapanire din ce in ce mai mult pe omenire sau intr-o tara in care "Valentine's Day" a intrecut "Dragobetele", insa chiar sa dam uitarii totul?
Se pare ca da. . .

Da' ce ne ramane de facut?
Va zic sincer ca habar nu am, constientizez mai multe lucruri:
1) daca ar fi venit colindatorii la mine si le-as fi dat un cadou care-l primeam eu acum cativa ani si de care eram mandru, ei ar fi fost mahniti (nu de alta, dar in buzunar tin iphone-ul.)
2) daca ar fi sa ma iau dupa e-tatal meu, ar trebui sa imi fac cont pe facebook. De ce?
Simplu:

Inchei prin a va recomanda o melodie care suna cam asa: "Habar n-am ce credeti voi, dar copiii de azi parca sunt mult mai tristi ca noi".
Leasa Dragos - Diferente


P.S. : Inca am increderea ca pana-n Revelion or sa vina un grup de colindatori care au venit impreuna, un grup de vreo 15-20 persoane care canta timp de vreo 20-30 minute.
Daca si acestia nu vin, ma tem ca nu o sa mai fie doar dezamagirea Craciunului. . .