Deschid sau fug

Day 2,931, 06:05 Published in Romania Romania by Nicolae Crefelean

Pentru: Concurs - Elibereaza copilul din tine!

Haha! Ce senzație poți să ai când zbori printre clădiri... Simți aerul cu îți gâdilă fața, din loc în loc se mai uită cineva surprins către tine, că poți să zbori... te simți ca un copil și un super erou în același timp. Dar de ce nu pot accelera sau să zbor la înălțime mai mare, ca în filme? Uite o clădire cu geamurile larg deschise. Trebuie să-mi încerc îndemânarea. Sunt aproape și deja simt cum mă apucă fiorii îndreptându-mă de geamul din față. Mai am puțin și deja tresar, cu stomacul strâns. Ce senzație... Zici că-s în filme, cum sună tobele pe măsură ce devine mai intesă acțiunea. Încă un pic!

Bang! Bang! Bang!

Am intrat! Ok, gata punctul culminant. Sau e cineva cu ochii pe mine? De ce se mai aud tobele? Hai să-ncerc un alt geam.

Bang! Bang! Bang!

Ce?! Au! Aaaaau, băga-mi-aș! Ce-i aici?

Bang! Bang! Bang!

Hă? Aaaah... am visat. Pfuu, ce sete mi-e.

Bang! Bang! Bang!

E beznă! Cine naiba să fie la ora asta? E 4! Mi-e strâns stomacul de somn și de groază să nu fie ceva nașpa la poartă. Aaaah... n-am niciun fel de chef să ies la poartă la ora asta.

Bang! Bang! Bang!

Praștia mamii ei de urgență! La ora asta numa' de bine nu-i. Hai să ies, că-mi strică ăștia poarta. Deschid geamul și strig:
- Vin acum, numa' să iau ceva pe mine!
- Nu facem paradă la ora asta. Deschide imediat!

Pantalonii, bluza, hanoracul... brrr... ce bine era la căldură. Mă uit spre noptieră și mă gândesc că fiind singur acasă nu se știe ce mă așteaptă după poartă. Să iau pistolul sau nu?

Bang! Bang! Bang!
- Hai, că mai avem și noi treabă!

Nu sună grav. Am fost foarte moderat și, spre deosebire de alții, eu n-am comentat cu nimeni împotriva noului regim, deci n-are nimeni ce să zică rău de mine. Casa oricum o voi pierde în câteva zile... Hai să deschid poarta, n-am ce să pățesc.
- Vin acum!

În grabă dau un umăr în tocul ușii, de-mi dau lacrimile. Îl frec bine din mers și imediat mă simt mai bine. Mă-ndrept la pas alert spre poartă și întreb:
- Ce s-a întâmplat?
- Hai, deschide! Doar n-o să discutăm prin gard.

Trag de zăvor și nici nu apuc să trag de poartă, că pic în fund. Patrula s-a năpustit în curte și doi malaci m-au înșfăcat imediat de pe jos. Cel care a bătut în poartă se răstește la mine:
- Recunoști că ai uneltit împotriva noastră?

Buimac și cu o uimire vizibilă de la o poștă răspun😛
- Nici vorbă! Nici măcar o dată n-am spus ceva de rău de noul regim.
- Prietenii tăi au declarat că ai fost de acord cu planul lui Matei Croitoru de a instiga populația împotriva noii conduceri.
- Nu știu cine a spus asta dar nu-i adevărat!
- Citez din 3 declarații identice: „Fă cum crezi.”
- Dar asta nu înseamnă că l-am aprobat!
- Noua conducere a fost votată de o majoritate covârșitoare și instigarea împotriva regimului sau încurajarea acestor acțiuni sunt fapte penale. Recunoaște că l-ai încurajat pe Matei Croitoru și te așteaptă doar 25 de ani la închisoare sau nu recunoaște și roagă-te să scapi cu închisoare pe viață!
- Dar nu se poate... n-am făcut nimic...!
- Exact! Nimic să-l oprești. Deci recunoști?
- N-am ce să recunosc, nu sunt vinovat de nimic!

Mă zbat din strânsoarea celor doi și rămân agățat cu o mână de unul dintre ei, în timp ce-l văd pe „vorbitor” cum scoate pistolul și-l îndreaptă spre mine:
- Rezistența împotriva arestării îți dovedește vinovăția. Haide în pace și recunoaște-ți fapta sau suportă consecințele!
- Dar n-am făcut nimic!

Îmi retrag mâna din mâneca hanoracului și scap și din strânsoarea mâinii agățate de al doilea malac. Dau să fug, când mă împiedic și cad. Nu știu de ce m-am împiedicat și nu știu de ce m-am lovit, că am doar iarbă în curte. A sunat puternic, deși am doar iarbă și pământ. Mi-e somn și de la agitația asta m-a apucat o durere de cap. Bine că familia nu era...

> partea a doua


Deschid sau fug: http://www.erepublik.com/en/article/2567680