Join the new world

ambient

Se spune ca barbatii nu se maturizeaza niciodata. Sau se maturizeaza prea tarziu. Nimic mai neadevarat. Barbatii se maturizeaza cand au ei chef.

Imi e dor de imaginea barbatului asudat care repara tot. De ce reuseste sa o faca? Pentru ca se pricepe. Patentul, ciocanul si surubelnita stau mai bine intr-o mana de barbat decat intr-una delicata de femeie.

Barbatul poate fi bland. Faci un mielusel din el daca-i promiti ceva. Pentru acel ceva, o sa repare toate defectiunile din casa, o sa faca ordine si curatenie, o sa stea in cap sa fie totul bine.

Barbatul este puternic si sigur pe el atunci cand in casa lui lucrurile-s puse la punct. Daca are un loc in care se poate refugia, dupa zilnica lupta in jungla urbana, un loc in care sa fie inteles, sa fie lasat sa-si linga ranile iar spatele sa-i fie cat de cat acoperit, barbatul o sa performeze.

El e un dur prin definitie, dar in sinea lui e un copil mare. Are nevoie de sprijin, are nevoie de coordonare, poate si face multe daca este fericit.

Barbatul trebuie sa se simta rege in castelul sau. Si trebuie sa invete ca si femeia de langa el trebuie sa se simta regina.

Atunci cand se intampla altfel, nu e bine.
Dragostea paterna, mai rigida, mai putin pupacioasa, mai neadaptata varstei unui copil, se va dovedi indispensabila cand copilul atinge adolescenta. Si sa-i spui nu unui copil, astfel incat sa perceapa si dragoste si blandete si refuz in acelasi timp, numai un barbat o poate face.

dx