Join the new world

M-am născut lângă râu. Lângă râul care trece pe la marginea oraşului. Când am deschis ochii l-am văzut pe bătrân. Stătea nemişcat şi privea pierdut. Privea ca un sfânt. Arăta ca un sfânt. Şi mirosea ca un sfânt. Doar eu, râul şi oraşul miroseam a gunoi.

- “Vino la mine! Vino la mine!” - strigam……

Am văzut oraşul mai îndeaproape din braţele bătrânului, am văzut toate colţurile întunecate, am văzut coşurile de fum şi oamenii lilieci şi hienele. Am ascultat din braţele lui cântecul străzii, am văzut orbii şi pianiştii, am văzut târfele şi mamele. Şi banii murdari. Şi de sfânt ce era bătrânul mă purta îndelung şi-nţelegea că s-a născut odată cu mine.…
Sirenele şuierau în oraş. Se auzeau până departe, chiar până dincolo de râu. În fiecare casă pe lângă care treceam se năştea cineva, iar în urma bătrânului se făcea coadă. Şi bătrânul se grăbea de sfânt ce era.

- “Alăptaţi-mă!” – strigam…”Daţi-mi să beau lumină!!!”

Şi bătrânul mă acoperea cu mantia lui împuţită şi zdrenţuroasă. Simţeam că doar luna mă vrea. Doar luna mă privea cu îngăduinţă cu ochiul ei de ciclop neputincios.

- “Bătrâne, bătrâne!”- strigam…

Şi lângă noi lătra un câine. Când a răsărit soarele încă mai miroseam a bătrân. Şi simţeam ca un bătrân. Şi priveam ca un câine. Şi alergam ca un câine. Am făcut focuri peste tot, am adunat gunoaie şi i-am avut valeţi pe beţivii în care am crezut. Am avut mame la fiecare colţ de stradă şi muşcături pe braţe. Dar am cântat mereu un cântec, mereu am cântat şi viaţa mi s-a părut ca un vis. Dar bătrânul de lângă râu e un vis? Întunericul e un vis? Foamea e un vis? Mizeria e un vis? Ce sunt toate acestea? Visuri?

- ”Da, da, da!” - răcnea un plămân din mine, sunt visurile altui bătrân. Ale unui bătrân cu inima spartă. Sentimentele lui s-au scurs în găleata cu pişat şi buzunarele lui sunt mari cât o cameră de oaspeţi şi pline de somnul tăcerii.

- “Trezeşte-te! Şi vezi-ţi de visul tău!”……

Bătrânul cel sfânt m-a învăţat toate acordurile. Şi de la el am învăţat cum să înfrunt timpul, în genunchi, târându-mă şi strigân😛

- “Noroc! Mai departe, mai departe, nu te îndepărta de râu…”
După mine vin câinii. Şi raţele şi oamenii toţi care-s oameni, copiii cu pumnii încleştaţi pe glonţul disperării.

M-am născut lângă râu şi odată cu mine murea un bătrân.