Join the new world

După-amiază frumoasă de iulie. Plictiseală. Soarele-mi încălzeşte plăcut spinarea dîndu-mi ghes să fac o plimbare prin parc, printre copaci, la aer curat şi linişte. Da' parcă-s nehotărît; păi ce, copacii m-au făcut pe mine?! Nu dom'le, cafeaua şi ţigarea! Aşadar, ţuşti la Iunion.
La Iunion, mare surpriză: unicul musteriu( din pacate, se pacre ca-i si singuru' din ultimele 48 de ore) era amicul Fane! Nu-l mai văzusem demult în acest local. Şedea la locul lui obişnuit... Nu scria, ca nu prea avea chef... nu citea ca, nu avea ce... şedea doar, pur şi simplu, privind în gol. Totuşi nu părea nici plictisit, nici obosit.

Cum m-am aşezat lîngă el, m-a salutat scurt şi hotărît, ca un om care-şi dă bine seama de importanţa salutului, dar nu-i acordă decît timpul strict necesar: nici mai mult nici mai puţin decît se cuvine. Ochii lui m-au învăluit într-o privire limpede, curată şi hotărîtă. Era în această privire o expresie de superioritate ce nu putea izvorî decît dintr-o profundă sinceritate şi onestitate, dintr-o conştiinţă liniştită şi un suflet deschis. Pentru o clipă m-am tulburat. Ca să trec de momentul greu mi-am aprins o ţigară sănătoasă şi-l întreb, aşaaa, cu jumătate de gură:
-Ei... ce mai faci?
-Mulţumesc, bine- îmi răspunde pe un ton ridicat şi hotărît, în timp ce-mi ia ţigara din gură şi o stinge cu un gest de pompier în exerciţiul funcţiunii.

Am rămas uluit.
-Hm, pari... schimbat. Parcă eşti cu totul altul.
-Te cred- îmi răspunde cu aceiaşi voce hotărîtă, cu o nuanţă de ironie aproape ameninţătoare. Apoi se uită drept în ochii mei, dar atît de pătrunzător, încît m-am tulburat şi mi-am întors privirea în altă parte.
-Şi...cum mai trăieşti în vremea din urmă? încerc să-l descos timid.

De data aceasta privirea lui era de-a dreptul batjocoritoare:
-Cum mai trăiesc...? Păi, puţin altfel decît trăiţi voi, de exemplu, în ultimul timp!
-Ce spui?! Cum adică?

A ezitat o clipă, cumpănind parcă dacă-l întreb serios. În cele din urmă s-a aplecat puţin înainte şi a izbit cu pumnul în masă. În timp ce vorbea, în ochi îi lucea o lumină stranie, triumfătoare. Pun rămăşag că-n mintea lui se auzeau clar flautele şi oboaiele din startul Bolero-ului:
-Ascultă, băiete, dacă, după atîtea nopţi pierdute care ţi-au moleşit inteligenţa, mai eşti în stare să te concentrezi pentru a putea - cum să zic! pentru a putea aprecia un discurs închegat...ascultă şi gîndeşte-te bine la ceea ce vei auzi...Am să-ţi spun cum trăiesc eu în ultimul timp...Sau nu; mai bine am să-ţi povestesc amănunţit, de pildă, tot ce fac într-o zi.

Deci, întii şi-ntîi:
La ora opt dimineaţa deşteptarea. Sar din pat, mă spăl în apă rece, mă îmbrac. Cafenea nu mai există pe strada mea; în schimb, e o lăptărie.Iau un mic dejun modest acolo. Modest, dar sănătos, care hrăneşte şi înviorează în acelaşi timp. S-a făcut opt şi jumătate. Eşti atent?!
-O! Sînt numai urechi!
-Ai face bine să-ţi şi notezi, că eşti cam dobitoc şi uiţi de la mînă pîn-la gură! Aşadar, e opt jumate, încep munca. Scriu, da încep să scriu dis-de-dimineaţă cu capul limpede, proaspăt, cu imaginaţia netulburată. Asta ţine pînă la 11, cînd mă ridic de la masă şi trec în camera de alături, unde mă aşteaptă micile mele haltere. Urmează un ceas de gimnastică sănătoasă, învioratoare. O colaborare armonioasă între trup şi suflet.

(hm, îmi pare că deja au intrat în funcţiune şi clarinetele şi v'o două tube).
-Minunat!!
-Te cred că-i minunat. Aşa se poate face ceva, nu culcîndu-te în zorii zilei. Dar, să trecem mai departe. Urmează prînzul. Un prînz uşor dar sustantial, revigorator, care dezvoltă trupul şi măreşte elasticitatea sufletului...adică, vreau să zic...da', tot aia! Apoi lectură- pînă la ora patru. Concentrare adîncită în biblioteca mea în curs de-nfiinţare; adun puteri pentru lucrul ce urmează a fi făcut, precum albina care adună polen.
-Pooleeenn...un moment, te rog, să iau note!

Fane dă din mîini (trompete , contrabas, corn, timpane şi ciubere de-ălea mari par a fi dirijate de maestru- tam-tam, tam-tam!):
-Aşadar: de la 4 la 6 muncă încordată. La şase gimnastică, urmată de o gustare. La şapte , plimbare în parc. La opt, cină frugală, după care, o scurtă plimbare apoi , iar lectură. La zece, intru în pat. Peste zece minute dorm somnul simplu, adînc, curat şi înviorător al oamenilor cărora sentimentul unei zile împlinite cu conştiinţa curată şi în deplină sănătate le face dulce perna albă ca zăpada pe care-şi pleacă spre odihnă capul!!

(orchestra-i la apogeu, corul englez răcneşte...)
Glasul lui Fane a devenit de-a dreptul maiestuos.Din faţă înca parea om, da' din profil...Hyperion printre felahi.
Mă uitam la el uluit.
-Şi...şi... de cînd trăieşti tu în felul acesta? îndrăznesc să-l întreb cu glasul tremurînd de emoţie.

Fănel al meu îşi lasă capul în pămînt. Lumina din ochii lui se stinse. Faţa i se-ncreţi, iar buzele îi atîrnau blegite.Privirea începu să-i şovăie. Îşi întoarse palmele:
-Păi...poate de mîine, încă aştept ca cineva să-mi ofere o motivaţie pentru schimbare...ceva bani, acolo...Că aşa moca, las' să se obosească fraierii!


Mda, e clar, cu modul ăsta de gîndire, Iunionul o să rămînă pustiu şi în paragină, un loc despre care doar cîţiva îşi vor mai aduce aminte că a existat. Şi, mă dragilor, îi tare păcat că-l lăsaţi de izbelişte!

Hai, la bună vedere!


............................................................................

Ministerul Educaţiei Moldova vine în ajutorul jucătorilor tineri din eMoldova. Ajutorul va consta în pîine, arme şi/sau bani pentru cei care vor respecta următoarele reguli:
- Pentru a fi ajutat trebuie să laşi un comentariu în acest articol
- Pot participa toţi cetăţenii eMoldoveni ce au Level maxim 40 la momentul comentariului
- Ministerul Educaţiei Moldova îşi rezervă dreptul de a refuza acordarea ajutorului celor care sunt suspectaţi că administrează clone sau sunt chiar ei clone.