45 de secunde
Day 2,821, 11:19
•
Published in Romania 
•
by
•
by direct x
ambient muzical
Ne trezim pe la 04:30 dimineata. Inchidem bagajele, si ma apuc sa le car in masina. Pe la 5:00 o trezesc pe fiica mea:
„Tati, hai trezirea, mergem la mare.”
A sarit saraca in picioare, frecandu-si ochii...Mergem la mare tatiiiiiiiiiiiii!” Ne-am imbarcat, am condus, am ajuns, ne-am cazat, am mancat apoi si am vazut marea.
A doua zi a fost super ok. Am mers am luat sezlonguri, eu pe cersaf langa, bronz, mare, soare, innot. Eu am 2 motive pentru care merg la mare:
1. Ii face foarte bine fiicei mele, chestii legate de respiratie, dsa, calciu, etc.
2. Am, de fiecare data cand ma duc sa innot, undeva departe de galagia plajei, cel putin 45 de secunde pentru mine.
Secundele alea, cand fac pluta, imi incarca bateria mai mult decat orice. Sa simti apa in urechi, linistea de la 200 de metri de plaja, soarele care te bate pe fata, aerul sarat in nari, o secunda petrecuta asa, e vindicativa pentru o zi de serviciu.
A treia zi, a fost cu valuri. Ca sa ajung sa imi petrec cele 45 de secunde, o trebuit sa fac efort.
Eram cu apa pe la brau si vine un val de vreo 2 metri.
Sar prin el, cu capul inainte. Maiinile facura miscarea in spate, si la un moment, ma opresc cu fruntea de fundul marii. Miscarea a fost destul de brutala, mi-o clantanit tare dintii si maselele in gura, o sarit niste smalt de pe dinti, si o plomba de pe 2 masele, deschid ochii si spun ca e un moment bun sa inspir. Vad bulbuci de apa si nisip la 5 cm, si stelute galbene, albastre si verzi, si-mi dau seama ca ideea de a inspira nu e tocmai buna. Ma abtin si ies magistral din apa.
Imi duc mana la frunte sa vad cat sange curge, si ma izbeste un val mare. Ma readun de sub mare, vad ca nu curge sange mult, imi trag slipii de pe genunchi si ma duc sa innot. Scap de valuri si stau 5 minute....Faceam pluta, si atunci, mi s-au eliberat 5 luni de frustrare de la job. Si chiar daca sangele imi curgea usor spre ochiul stang, am facut pluta.
M-am uitat apoi unde sunt, raportat la plaja, am innotat, curentul ma ducea innapoi spre mare, am innotat mai bine si am iesit la mal, cand sotia si cumnatul m-o intrebat cum o fost.
A fost cool. Vreau o bere rece. De fapt, vreau 2 beri reci.
Am o fetita de crescut. E legamantul meu cu pamantul asta. Am nevoie insa in fiecare an, de alea 45 de secunde de facut pluta undeva, acolo in mare, pentru fiecare luna de job.
Sunetul apei in urechi, cvasilinistea de care ai parte, valurile care te ridica si te coboara, sunt unice.
dx
Ne trezim pe la 04:30 dimineata. Inchidem bagajele, si ma apuc sa le car in masina. Pe la 5:00 o trezesc pe fiica mea:
„Tati, hai trezirea, mergem la mare.”
A sarit saraca in picioare, frecandu-si ochii...Mergem la mare tatiiiiiiiiiiiii!” Ne-am imbarcat, am condus, am ajuns, ne-am cazat, am mancat apoi si am vazut marea.
A doua zi a fost super ok. Am mers am luat sezlonguri, eu pe cersaf langa, bronz, mare, soare, innot. Eu am 2 motive pentru care merg la mare:
1. Ii face foarte bine fiicei mele, chestii legate de respiratie, dsa, calciu, etc.
2. Am, de fiecare data cand ma duc sa innot, undeva departe de galagia plajei, cel putin 45 de secunde pentru mine.
Secundele alea, cand fac pluta, imi incarca bateria mai mult decat orice. Sa simti apa in urechi, linistea de la 200 de metri de plaja, soarele care te bate pe fata, aerul sarat in nari, o secunda petrecuta asa, e vindicativa pentru o zi de serviciu.
A treia zi, a fost cu valuri. Ca sa ajung sa imi petrec cele 45 de secunde, o trebuit sa fac efort.
Eram cu apa pe la brau si vine un val de vreo 2 metri.
Sar prin el, cu capul inainte. Maiinile facura miscarea in spate, si la un moment, ma opresc cu fruntea de fundul marii. Miscarea a fost destul de brutala, mi-o clantanit tare dintii si maselele in gura, o sarit niste smalt de pe dinti, si o plomba de pe 2 masele, deschid ochii si spun ca e un moment bun sa inspir. Vad bulbuci de apa si nisip la 5 cm, si stelute galbene, albastre si verzi, si-mi dau seama ca ideea de a inspira nu e tocmai buna. Ma abtin si ies magistral din apa.
Imi duc mana la frunte sa vad cat sange curge, si ma izbeste un val mare. Ma readun de sub mare, vad ca nu curge sange mult, imi trag slipii de pe genunchi si ma duc sa innot. Scap de valuri si stau 5 minute....Faceam pluta, si atunci, mi s-au eliberat 5 luni de frustrare de la job. Si chiar daca sangele imi curgea usor spre ochiul stang, am facut pluta.
M-am uitat apoi unde sunt, raportat la plaja, am innotat, curentul ma ducea innapoi spre mare, am innotat mai bine si am iesit la mal, cand sotia si cumnatul m-o intrebat cum o fost.
A fost cool. Vreau o bere rece. De fapt, vreau 2 beri reci.
Am o fetita de crescut. E legamantul meu cu pamantul asta. Am nevoie insa in fiecare an, de alea 45 de secunde de facut pluta undeva, acolo in mare, pentru fiecare luna de job.
Sunetul apei in urechi, cvasilinistea de care ai parte, valurile care te ridica si te coboara, sunt unice.
dx
Facebook
Twitter
Discord
Comments
" Am o fetita de crescut. E legamantul meu cu pamantul asta." - directule, numai tu puteai sa spui ceva atat de frumos.
Respectele mele !
Levi, eu nu pot pleca de pe pamantul asta. asi castiga bani buni. nu pot pleca. din pamantul asta imi trag seva. si de aici imi voi duce si bunele si relele. asta sunt.
sa inchinam pentru cele 45 de secunde de extaz!
frumos... dupa cum ne-ai obisnuit deja...
Respect!
suna a Costinesti , am patit si eu ceva asemanator , nu e de joaca !
Mare grija !!!
RESPECT
nu. e mangalia. adevarul e ca o trebuit sa-mi pun in slujba, absolut toate calitatile de inotator. si sa dau mai tare cand venea valulul, si mai usor intre valuri. o fost de 2 beri dupa...
am patit-o la Costinesti in 1999. am intrat la stanga de obelisc si am reusit sa ies la juma de kilometru de vox maris. am fost varza dupa.... noroc de o brasoveanca care era cazata langa noi la belvedere....m-o readus la spirit topless fiind.
Niciodata n-am simtit bucuria celor 45 de secunde. La inceput pentru ca in mai putin de 10 secunde o auzeam plangan😛 "Unde este mami meaaaaaaa??" Mai apoi pentru ca, vrand sa se transforme in sirena, a invatat sa inoate mai bine ca mine. Si inca mai spera sa devina sirena...
True you are, but ai nevoie de mai mult de 45' pe an. Cam putin=1 an de futai(job, relatii sociale, personale, etc)
Trebuie sa vrei sa poti mai mult. Imagineaza-ti de 2 x 45' de relevatie spirituala pe an 🙂.
Misto scris si inteleg senzatia cu toate ca eu nu ma relaxez f bine la 200 de m de mal pt ca nu sunt un inotator asa bun 🙂
da nu este pentru toata lumea 😁 daca ar fi pentru toti el unde s-ar mai relaxa 😁
la 500 de metri
😁
E ceva cu locul asta.
Mare pentru tine, Sfinx pentru mine. Si nici nu mai conteaza atata timp cat face parte din pamantul asta . Am vazut multe locuri din lumea asta in ultimul an, 35 de tari ,dar jur directule ca le=as da pe toate, pentru o noapte petrecuta langa Sfinx.
Poate de aia ma trage ata acasa tot timpul, si n-as mai pleca de aici.
E ceva cu locul asta .
Toate bune !
e ceva cu pamantul asta. e binecuvantat de Dumnezeu. oameni buni , guvernanti prosti.
asta imi aduce aminte de un banc:
D-zeu impartea bogatii naturale tuturor natiunilor. Ajunge la Romania si le da mare, le da munti, le da si dealuri si campii, le da si petrol, gaze si tot soiu de minerale, le da si o delta superba si toate cele. Sf. Petre intreaba: -Doamne, dar chiar le dai de toate astora ? D-zeu ii raspunde: - Apai mai Petre, asteapta sa vezi ce conducatori le dau.
asa este...dar problemamea este ca acei guvernanti tot din oamenii buni apar... asa ca ramane intrebarea: de ce si de unde schimbarea?
pt ca si eu am o insarcinare existenta asta, sa cresc un suflet frumos, nu mai pot profita de sansa de a ma bucura de dulceata meleagurilor natale (ma stresez sa rezolv probleme de-ale strainilor).
unde sunt secundele mele de relaxare? nu mai stiu. le-am ratacit.
pastrez inca speranta ca daca lupta are sa mi se incheie cu victorie, poate ajung, in fine, Acasa.
sa ne fie cu bafta! o/
am slugarit 12 anila straini, dar am reusit sa ma las de de o viata fara griji
si asa imi duc veacul acasa incarcandu-ma de energie si relaxare, chiar dac an mai putine , pe care le obtin mai greu
nu cred ca e rau ca eu nu am nimic, exceptand sufletele celor ce-mi sunt in grija. astfel ma pot simti oarecum libera - nu complet libera, din pricina responsabilitatii fata de cei ce depind de mine. asa ca mi-e drag nimicul meu, de vreme ce e pretul libertatii mele.
o7
o7
o7
Ultima frază este epică!
o/
eu, ce să mai zic... a mea are 27 de ani și de 7 ani a ales să pună vre-o 3500 de km între noi...
dar, bucuroși le ducem toate...
odata, o sa ne gasim cu totii locul. si eu ma astept la asta. si daca e mai bine pentru ea, e cu siguranta mai bine si pentru mine.
o7
Frumos! 🙂
2 beri e putin...