Join the new world

După ce o smotocise bine pe Lana trecând-o de pe un genunchi pe altul şi fuse bine alergat de Napoleon, soldatul x îi spuse mareşalului Prezon că ar fi timpul să-şi mai treacă în cont o permisie. Ajunsese şi el la capătul puterilor. Nu mai avea chef de curăţat cartofi, nici flegmă suficientă pentru ciorba gradaţilor nu mai avea.

Îi era dor de vremurile când era pifan, când era soldat şi avea o casă frumoasă în WSR, când naţia română făcea legea în eRep. Da, deh, vremuri apuse cam demult şi nici perspectivele nu sunt mai încântătoare.

Îi era dor de nevastă şi de copil. Lana începuse să-l plictisească. Prezon îi acordă o permisie de 3 zile, nu prea încântat că nu mai avea cine să-i aducă ciorba favorită, şi îi spuse să se distreze cât mai bine că îl aşteaptă vremuri maronii după ce se întoarce.
Soldatl x îşi făcu bagajul, rugă un caporal să-l ducă cu maşina până la aeroport, cumpără câteva jucării pentru copil, se sui în avion, decolă şi după un scurt drum ateriză în siguranţă în oraşul său natal. Amintiri despre soţie şi copil îi fulgerau prin faţa ochilor.

Ajunse acasă, sună la uşă, şi surpiză-îi deschise un bărbat bine făcut.
Din spatele bărbatului o voce suavă întrebă “cine este dragule?” Era soţia sa.
“Este fostul tău soţ”. Îi răspunse acesta.
“FOSTUL” de când? Întrebă soldatul x
“De 4 luni s-a pronunţat divorţul. În lipsă. Nu am primit nicio înştinţare de la unitate şi ţi-am trimis o mulţime de scrisori. Acum bine că eşti sănătos. Copilul e la mama. Ai dreptul să-l vizitezi în weekend şi în concedii”. Spuse fosta soţie.
Soldatul X simţi că-i fuge pământul de sub picioare. Îşi salută soţia şi făcu cale întoarsă la unitate. Unitatea era tot ce mai avea acum.

Mareşalul Prezon stătea în biroul său aşteptându-l parcă pe soldatul x. Ţinea în mână tot teancul de scrisori de la soţia acestuia.
Soldatul X intră în biroul mareşalului, ţine în mână arma q5 pe care o mai avea aţintită asupra mareşalului. De ce nu mi-ai spus? Întrebă x.

“Ţii minte de ieri când voiai să mergi la pescuit? Am făcut rost de o mică partidă în turcia. Nu e la copcă, dar poate prindem ceva. Şi legat de scrisori. Nu am vrut să ţi le dau pentru că te-ar fi mâhnit mult şi nu mai dădeai 110% când era nevoie de tine. Sper că de acum te-ai învăţat minte şi ai s-o laşi pe Lana în pace. Nu ştiu cum a aflat soţia ta de ea, dar a aflat. Dacă are acum pe cineva înseamnă că nu te merită. Acum lasă arma aia jos, fugi şi-ţi ia undiţele că ne aşteaptă elicopterul. Mergem la pescuit ţipari.” spuse Prezon.
Soldatul x fiind pus în faţa faptului împlinit, aruncă arma, îşi luă undiţa, se urcă în elicopter, şi pe drum se apucă de plans. Plângea ca un copil pe umărul mareşalului.
O etapă se încheiase, alta începea.

direct x