Mandru ca-s tata

Day 2,602, 05:02 • Published in Romania Romania • by direct x
ambient

Acest articol este dedicat tuturor tatilor. si mamelor.

Nu stiu cat de articulat voi scrie, ideile imi vin de-a valma, ca-ntotdeauna. Simt insa, da data asta, nevoia sa le pun pe pixeli ca-s mandru de fetita mea.

Pe fiicamea o cheama Diana. Are acusi aproape 7 ani, si e o alintatura. Treceam prin momente mai dificile cu sotia. Momente care n-ar fi trebuit sa apara.

In fine, Diana, intrebata fiind de noi, si nu numai, pe cine iubeste mai mult si cu cine vrea sa stea, a raspuns invariabil, de fiecare data, ca ii iubeste si pe mami si pe tati la fel. Si ca vrea sa stea cu amandoi. Si cu gandirea unui copil de 6 ani pe atunci, ne-a spus:

„maimi si tati, voi doi nu va vorbiti. Voi doi nu va certati asa cum imi spun colegii de scoala ca fac parintii lor. Voi aveti grija doar de mine, de bunicul si de bunica, de Anca, de Alexis si de Paul in Italia, de bunicul Ion, de bunica Elvira, de Radu, de Maria verisoara mea, si de Raluca.

Uite, aveti niste poze in care stati imbratisati si va tineti de mana. Eu, nu v-am vazut sa va tineti de mana de mult. Si va iubesc mult de tot. Poate vorbiti cu bunica sa ma duceti in vacanta la ea. Si cand veniti sa ma luati, eu o sa ma uit pe geam, iar voi sa va tineti de mana dupa ce luati bagajele din masina.”

Prima oara cand mi-a scris ceva, a fost cu litere de-o schiopa, „tati de iubecs”. Nu stiu daca ati incercat sentimentul, am trecut prin multe in viata, dar asta e genul de gest care ma inmoaie complet si ma face plastilina roz, cu care se joaca cum vrea ea. Si, de fel, eu nu-s un tip foarte maleabil.

Am facut cum ne-a sugerat copilul. Am dus-o la bunici si am vorbit mult. Si am constatat amandoi ca fata a avut dreptate si ca lucrurile trebuie spuse, trebuie vorbite, atunci cand se intampla. Si ne-am adus aminte ca acum ceva ani, ne tineam de mana. Si ce sentiment fantastic era, si cata putere iti dadea acea tinere de mana.

Si cand ne-am dus s-o luam de la bunici, dupa ce am coborat din masina, ne tineam de mana. Strans. Si nu era de fatada doar pentru copil. Era ca si eu, si ea, sotia si prietena mea, simteam ca trebuie sa facem asta. E greu sa-ti regasesti aproapele si el sa te regaseasca pe tine. E tragic cand copilul tau iti spune ca nu comunici suficient.

Nu va mai spun, ca a facut toate exercitiile din gazeta matematica singura, ca atunci cand imi gasesc timp sa jucam sah, imi pune probleme reale si ca abia asteapta sa se intoarca maine la scoala. Pe 16 are baraj la concursul Smart. Puiul mic si frumos a lui tati. ce frumos doarme ea acolo....

Cand vorbesc despre copilul meu, simt ca nu traiesc degeaba si eman mandrie prin toti porii. Si credeti-ma ca am pentru ce sa eman mandrie.

Pentru fiecare vine momentul in care se intreaba pentru ce traieste. De cand s-a nascut eu traiesc pentru ea. De cateva saptamani insa, fetita mea, ne-a ajutat si pe mine, si pe sotie, sa traim mai intens si sa ne bucuram mai mult toti 3 de ceea ce avem.


Cu respect,
direct x