M-am plimbat cu liftu'...Nu mai fac!

Day 1,530, 09:18 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Alcide



Nu ştiu alţii cum sînt, da'io unu', vă spui drept, nu-s un tip pe car' să-l poţi spăria uşor.Adicătelea nu-ncep a tremura în faţa nimănui, indiferent de cît de mare sau de ocoş s-ar arăta un eventual agresor. Am fost în destule situaţii periculoase ca să ştiu că după moarte nu are ce să ţi se mai întîmple rău...poate cu excepţia parastasului,da' asta-i altă poveste. Totodată, nu-s un tip fioros...nici pe departe nu-s tipu' de om care inspiră teamă. Ba din contra, as putea spune. Este probabil şi motivul pentru care o zvîrlugă de femeie, firavă dar băţoasă, n-a avut nicio temere să intre cu mine în lift la ora aceea tîrzie din noapte...

“Unde mergeţi ?” o întreb, politicos. “Acasă, dar nu ştiu de ce vă interesează!”, îmi răspunde înţepat, după care apasă butonul pentru ultimul etaj.

Hait, am nimerit o zurlie:
“Staţi puţin, dau s-o lămuresc. De etaj voiam să vă întreb. Poate eu nu merg la 10!”
“Tacă-ţi fleanca!” mă repede ghemotocul de femeie în timp ce scoate din poşetă un cuţitoi care l-ar fi făcut pe domnul Rambo să lăcrimeze de ciudă!

Simt cum ochii-mi reacţionează ca atunci cînd am văzut prima oară nota 4 la purtare; eram în clasa a doua şi nu-ntelegeam care-i baiu'...ca şi acum de altfel! Cu zîmbetul 23 (destinat înduplecării ripper-ilor) afişat pe buze, încerc o glumiţă :"Să nu mă violaţi"; în acelaşi timp întind mîna spre butoane ca să opresc liftu'.

„Ia mîna!” vine porunca, însoţită de mişcări rapide cu cuţitul prin aer.Pun rămăşag c-o scris Z-ul lu' Zorro de cel puţin trei ori pîn-acuma. Convingătoare mişcări!
"Ce vreţi să faceţi?”, o întreb, văzînd că gluma se îngroaşă.
„Dezbrăcaţi-vă!”, îmi ordonă mogîldeaţa plimbînd lama cuţitului pe la mărul lui Adam care făcea un fel de bunjee jumping prin gîtul meu .

„ Tulai Doamne, mi-am zis în sinea mea, din cîte am citit pînă acuma, întotdeauna se întîmplă invers. „Cucoană, ştiţi...”

„Vorba! Ce stai, hai, fă-te comod!”, mă ironizează femeia şi apasă butonul de oprire, undeva, între etajele şapte şi opt. Îmi dau haina jos şi o întreb, bănuitor, dacă şi pantalonii. Dă din cap că "da" şi zîmbeşte sarcastic ...

Sînt momente în viaţă cînd multe îţi trec prin minte într-o fracţiune de secundă. M-am gîndit la Lorena Bobbit cea degraba retezatoare . M-am gîndit la Ciomu, la Lucreţia Borgia, la Caterina de Medici şi, nu în ultimul rînd, la fosta mea soacră. Apoi am reflectat la faptul că m-am orientat bine să produc urmaş de tînăr, că iaca ce se poate întîmpla ...

”Poate are intenţii paşnice”, îmi zic şi o întreb de ce nu se dezbracă şi ea. Am privit-o mai atent, găsindu-i destule trăsături feminine, ca să nu cred că+i vreun travesti, că asta mi-ar mai lipsi! „Ai vrea dumneata!”, îmi dă replica doamna Ninja şi face din nou nişte floricele cu ustensila. „Să nu mişti, că mişti pentru ultima oară!”, mă ameninţă această Ioana d’Arc în miniatură, apoi apasă butonul pentru etajul 10. Liftul porneşte şi nu mă gîndesc decît la sentimentele plenare ce le trăiam cînd săream în gol...Fain era, da' atunci aveam paraşută...

O clipă m-am gîndit că dacă îi prind mîna, poate o imobilizez. N-am mai avut timp să acţionez pen'că liftul s-a oprit şi femeia îmi porunceşte să deschid uşa. Cu nădragii în vine, mă pufneşte rîsul da' mă execut, în speranţa că o fi cineva pe palier şi scap cu bine.

Deschid şi ... surpriză! O matahală cît uşa stă proţăpită în faţa noastră. Femeia iese cu o iuţeală de spiriduş şi-i spune lu' nea Yeti: „Vezi, bărbate? De-acum să nu te mai aud că pe mine mă poate "freca" oricine pentru că-s slabă şi nu-s în stare de nimic. De aia te-am sunat de jos să ieşi la lift. Acum te-ai convins? Aşa că, ai grijă cum te porţi de-acum cu mine!” Apoi îmi zice, închizînd uşa ascensorului: „Domnule, mă scuzaţi! La revedere!”

Brusc ochii-mi nu-şi mai au loc în orbitele proprii şi reacţionează precum ai unui melc căruia-i curge apă-n cochilie! Am apăsat la repezeală butonul pentru parter şi-n loc să mă îmbrac, mi-am făcut atîtea cruci cîte etaje am coborît. Totul s-ar fi oprit aici, dar jos mă aştepta un echipaj de poliţie, alertat de soţul femeii! M-au imobilizat, înainte de-a apuca să-mi închei pantalonii ...

Poliţienii ar fi vrut să mă ducă la secţie, da' s-au lămurit după ce au luat declaraţiile familiei de zăpăciţi de la etajul 10. Da' dacă ăia ar fi minţit , ce bine mi-ar fi prins o camera de luat vederi în lift. Să am dovada nevinovăţiei mele. Sau, cel puţin, ca amintire 😃

'Ai să ne-auzim supraveghetori!