Lupul

Day 2,658, 02:31 • Published in Romania Romania • by direct x

Exista momente in viata in care trebuie sa apesi pedala la maximum sa-ti atingi limitele. Si in momentul in care le-ai atins, trebuie sa apesi si mai mult pentru ca sa-ti descoperi urmatoarele limite. Insa, poate fi periculos.



Se nascuse intr-o zi de mai. Primul lucru care-l simtise fusese mirosul si atingerea a ceva mare, iar apoi asprimea a ceva care-l stergea. Nu vedea nimic, plangea de frigul de afara, ii era frica. II era frica, foame si se ghemuise langa ceva mai mare decat el si cald. Si scancea si de frica si de foame. Si acel ceva mare, mama, ii daduse si mancare si caldura.

Mai apoi deschisese ochii si vazu tot ceea ce era in jurul sau. Mama pleca la vanatoare si intotdeauna, cand se intorcea, ii aducea cea mai buna bucata lui.
Apoi crescu si se juca cu fratii lui, si mergea si el sa o vada pe mama cum vaneaza.

„dragul meu, viata asta este o lupta” ii spunea mama, dupa ce-i dadea o parte din prada.

Si apoi isi aduse aminte de prima sa reusita. Un iepuras mic. Si dorinta nestavilita de a face ceea ce mama l-a invatat. Si a ucis. Si apoi, mandru, s-a intors cu prada intre colti, si dand din coada jucaus, i-a spus mamei: „uite mama, pot si singur” „bravo” ii spuse mama.

Cunoscuse pe cineva: o lupoaica mai tanara ca el, dintr-o haita vecina, care-i facea cu ochiul. Tatal sau, masculul alfa, ii spusese sa aiba grija, ca ar putea fi ranit de puternicii lupi din haita vecina. Mama ii spusese sa fie intelept.
A doua zi, mama pleca la vanatoare cu intrega haita. Simtisera mirosul unei turme de bizoni. Increzator, lupul mersese si el sa invete si poate sa ajute si el pe cei mari. Au atacat asa cum au fost invatati. Au izolat un pui de bizon, dar nu s-au asteptat la rezilienta mamei si a tatalui bizonului. Mama bizonului s-a napustit asupra masculului alfa, tatal sau, lovindu-l destul de rau. Mama sa, a incercat sa distraga atentia muscand din mama bizonului, cand, fulgerator, fusese lovita de tatal bizonului, venit sa-si protejeze fiul. Fara prada se retrasesera catre culcus. Pe drum, schiopatand, mama ii spuse lupului: „viata e o lupta dragul meu.” Apoi cazu si muri. Disperat lupul, incerca sa o ajute. Nimic.

Dandu-si seama, un urlet sfasaietor izbucni din pieptul sau. Tatal sau, masculul alfa, urla si el. Toata haita urla. Se uitara disperati unul la celalalt. Ceva nu era drept. Si-a dat seama atunci ca nu mai este un pui. Cand iti moare mama, copilaria ti s-a terminat. Resemnati, continuara drumul spre culcus.

Pe drum, lupul se intalni cu prietena lui din cealalta haita. La inceput l-au marait, iar el, cu coada intre picioare, a continuat sa-i dea tarcoale lupoicei. Erau tineri, erau in putere, si la un mijloc de noapte au plecat, hotarati fiind sa-si intemeieze haita lor. L-au urmat alte perechi de lupi si de lupoaice tinere, atat din haita lui, cat si din a ei.

Si si-au ales un teren dificil, muntos, plin insa de capre negre. Si devenit mascul alfa, lupul avusese copii, si toata lumea il urma. Vanatoarea era dificila, iar el nu se dadea in laturi de la nimic. A incercat intotdeauna sa faca in asa fel incat sa fie bine haitei. Si o perioada a fost bine.

Pana intr-o zi din februarie, cand infometati si infrigurati, au ratat o prada. Lupul a cazut de pe stanci, si plin de rani, s-a intors cu coada intre picioare spre haita. Si n-a gasit intelegere. Alti lupi tineri, l-au lovit, l-au muscat, si l-au alungat. Si lupoaica si copii lui l-au latrat si l-au marait. Si in acel moment, si-a adus aminte de ceea ce-i spusese mama sa: „viata e o lupta, dragul meu”



Si a zambit amar pentru ca nu se astepta ca toata lumea sa-l repugne. A gresit, si cu toata lumea sa intoarsa cu susul in jos, a constatat ca mai are doar doua variante:
- Sa mearga inainte si sa lupte pentru ceea ce a fost
- Sa se lase batut si sa mearga dupa mama lui, in taramul in care nu mai doare nimic.

Si un urlet sfasaietor i-a iesit din piept.

Retras la adapostul unei mici grote, singur, si-a lins ranile. Gustul sangelui propriu era la fel de amarui ca a tuturor prazilor pe care le-a mancat.

Si si-a spus: „oricat oi fi gresit, daca viata e o lupta, eu am sa mor luptand”. Isi infoie blana alba plina de sange, isi cabra muschii spatelui, si porni spre haita incordat ca un arc. Toate simturile ii erau ascutite, ochii rosii si patrunzatori, nu-l mai durea nimic. Nu mai avea nimic de pierdut. Mergea sa-si i-a ceea ce era al lui.



al dvs,
direct x