cu o viata sunt dator...

Day 2,932, 04:28 Published in Romania Romania by Dacnemuritor

...inchisorile gemeau de arestati, grupurile de rezistenta din munti erau deja slabite, iar poporul era anesteziat de frica
la inceput regimul s-a ocupat de cei din alte partide, si am tacut pentru ca eram apolitic , apoi s-au luat de cei cu averi confiscandu-le, si eu am tacut pentru ca apartineam mai mult clasei nevoiasilor, cand a venit randul meu n-a avut cine sa mai strige

au batut la usa si le-am deschis, eram fiu de preot, mama murise la nastere, iar tata de vreo cateva luni

nu aveam nici o vina , ci doar aceia ca mi-as fi dorit sa pot trai in continuare linistit si liber sa pot bate cararile padurii...

in fine n-are rost s-o lungim nu m-am opus deloc, aveam 23 de ani , si o iubeam pe Leana care locuia peste drum de primarie, nu complotasem cu nimeni, nu m-am asociat cu cei de prin munti desi ii stiam cam pe toti pe unde-si fac veacul
m-au arestat si m-au dus la proces , sentinta m-a adus la realitate 25 de ani munca silnica ,sunt adus aici pentru exterminare, sunt adus în penitenciar pentru exterminare, în ţara româneasca
am vazut negru in fata ochilor , au inceput sa se invarte in cap rotite care au desteptat in mine ganduri si idei de care nu ma credeam in stare...
... smulg revolverul celui care ma insotea si ii fac o gaura in cap instantaneu, cel de-al doilea ridica mainile inspaimantat, il lovesc cu patul in cap si fug
... nu cunosc orasul eu trait fiind la munte, ratacind ajung la gara si ma sui in trenul ce tocmai pornea, incotro sa apuc fara bani in buzunar , doar cu revolverul cu 5 gloante ramase?...
....visam iar cand in celalat vagon, se aude controlorul insotit de doi militari,imi croiesc drum in trenul arhiplin spre ultimul vagon,unde sar din mers
...fuga in afara tarii , pare o solutie pe care din ce in ce mai multi o adopta, asa cugetam in timp ce adormeam cu revolverul strans in mana intr-o capita de fan la marginea unei coline impadurite...
...deşi rezistenţii nu constituiau o ameninţare majoră pentru autorităţi, regimul îi considera periculoşi din cauza simbolului pe care îl reprezentau, vânătoarea implacabilă la care erau supuşi rezistenţii de către autorităţi, dar şi tăcerea absolută cu privire la existenţa vreunei rezistenţe demonstrează preocuparea exacerbată a regimului şi teama ca nu cumva un simbol al nesupunerii să devină contagios...
..ma indrept spre padure, amintindu-mi de vechiul proverb codrul, frate al romanului,păduri dese în munţi, văi abrupte, platouri la care se ajungea cu greu erau pentru moment tinta mea...
... dupa doua zile lihnit de foame ajung in fata unei cabane,unde poposisera printrealtii un grup numeros de studenti; din padure apar 12 tineri inarmati, amintindu-mi de haiducii filmelor copilariei ...
...unul ramane in sa iar ceilalti descaleca in privirile infricosate ale multimii sa ia provizii, toti se tem ca de muma padurii, defăimarea partizanilor în faţa populaţiei şi utilizarea masivă a propagandei isi facusera efectul...
...ni se intersecteaza privirile si vad cum in ochii lui scanteie o lumina neinteleasa; in timp ce camarazii lui se intorceau se ridica in scari si vorbeste multimii " atâta vreme cât avem capul pe umeri, acest colţ de ţară va rămâne liber, spuneţi-le oamenilor să nu îşi piardă încrederea, căci va veni ziua când toată România va fi liberă, rugaţi-vă la Dumnezeu pentru ea, pentru ca Dumnezeu să ne ajute"...
...ramas ca in transa cugetand la vorbele lui, o voce intreaba clar si bland --"Cu tine ce-i?"
-"Eu,eu..", probabil aratam jalnic si se vedea de la o posta ca nu apartin turistilor ".. am fugit de la tribunalul poporului"
cei doisprezece izbucnesc in ras "..Ha-ha-ha.. auzi tribunalul poporului..ha ha ha"
-"Vino cu noi mi se adreseaza cel ce tinuse discursul!"si il urmez docil ca oaia pe pastor...
...de trei zile mergem prin paduri, mai toti tac , si se adreseaza comndantului grupului cu apelativul de Capitan, ajungem la un catun de vreo 30 de case unde majoritatea sunt intampinati de sotii la fel de tinere ca si ei , apar si vreo doi batrani dar si alti tineri , in total sa tot fie vreo suta de suflete , au si o mica bisericuta...
... am trecut de prezentarea scurta si succinta Ion al lui Neculai Baciu, si toti imi ureaza bun venit ca intr-o mare familie, Capitanul nu este decat un fost caporal care acum noua ani s-a refugiat singur in munti , iar in timp s-au adunat si altii in jurul lui, dar care printr-un compartament si un caracter desavarsit a unit toti acesti oameni in jurul idei lui de libertate...
... au trecut cam doua saptamani de cand sunt aici , i-am cunoscut pe toti, am facu si de paza dupa cum e obiceiul, chestia cu santinela e foarte riguroasa, de fapt ceea mai importanta treaba, pentru a nu fi luati pe nepregatite, in noua ani schimbandu-se de doua ori locul asezarii; maine mergem sa luam cu asalt prima localitate oficial , e doar un catun izolat de munte ,Colibita, cu vreo cincizeci de case rasfirate de-a lungul unei viroage ,la vreo 15 km unde mai toti muntenii sunt potrivnici sistemului...
... din totalul de 50 de oameni apti de arme , 20 ii lasam pentru paza restul mergem sa eliberam tara, simt cum clocoteste sangele in vine , simt ca abia acum incep sa traiesc cu adevarat, imi dau seama de nimicnicia vietii mele, copacii mi se par mai inalti ca de obicei, tacerea e mai adanca si se aude doar rasuflul cailor si al oamenilor...

p.s acest articol e pentru concurs