CENTRUL UNIVERSULUI - 4
•
by Acid Jazz
Vine vremea să mergi și la școală. Într-adevăr te descurci foarte bine, dar, bineînțeles există un dar, nu ești singurul. Clonele dovedesc că au creier funcțional. Nu mai înțelegi nimic. Nici nu vrei să te gândești că ai putea fi un oarecare, un nimeni, mai rău chiar, una dintre clonele pe care le disprețuiai cu superioritate și autosuficiență. Cauți în continuare domeniul la care ești as și nu poți fi bătut. Descoperi sportul și competiția sportivă. Ai câteva succese, dar întotdeauna dai de unul mai bun, mai rapid, mai puternic, mai inventiv, mai inteligent. Sportul e o tâmpenie, nu-i așa? O spui oare din frustrare? Oricum era hilar ca pentru a dovedi că ești "centrul universului" să fii cel mai bun la ping-pong sau la table. Nu aici era răspunsul. Nu aici trebuie căutat. Ce ar mai putea fi? Școala o termini ca un elev de rând, neieșind cu nimic în evidență. Urmează facultatea. O nouă speranță. Aici înregistrezi primul eșec notabil. Nu pentru că nu ai fi printre primii. Nici măcar nu ești admis. Întregul eșafodaj se prăbușește cu un zgomot infernal. Oare e posibil să fie adevărat? Ești o furnică dintr-un uriaș mușuroi? Lumea poate exista fără tine? Mii de întrebări îți apar în minte. Și niciun răspuns. Cauți să evaluezi ce s-ar mai putea salva din mărețul vis de a fi pivotul central în jurul căruia se învârte lumea. E foarte greu și nu găsești niciun punct de sprijin pentru a răsturna universul. Și nici măcar nu bănuiești câte deziluzii te mai așteaptă. Trebuie să ai o discuție cu propriul eu și să îl convingi că poate e puțin exagerată viziunea lui asupra lumii. Urmează clipe foarte grele. Ai să reușești? Interesează pe cineva? Ai nevoie urgent de o pauză...
Facebook
Twitter
Discord
Comments
Bravo!
Multumesc!
o sa-ti zic o Poveste:
prin clasa aXI-a, reusisem sa trec de finala pe Judet la Olimpiada, urma sa particip la Nationala. Dar, profa' imi zice nu, nu vei merge. Disperare metafizica ! De ce? Esti cea mai buna intr-un liceu slab, de aia.
Ani la rand am injurat-o intelectual, abia mai apoi am inteles. Pedagogul desavarsit din ea ma protejase de un esec foarte probabil. Nu ma potriveam sablonului colectiv al timpului.
Revansa mi-am luat-o la lansarea primei carti, dupa ani. Am pierdut Nationalele, dar am castigat mandria de-a ma fi format si modelat asa cum am simtit io ca vreau. Am asimilat ce, cum si cat am dorit. Dar cel mai important, mi-am urmat visul. Murim cand incetam sa visam, zic io.
Daca intereseaza pe cineva? Inca ma indoiesc, Dar cu siguranta momentul X exista in viata fiecaruia, posibil multiplicat, in functie de cotiturile vietii.
Cunosti indemnul de lupta al poetului Radu Gyr:
Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.
Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?
Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.
O vorba din batrani spune ca: "Mai bine sa ramai primar in satul tau decat sa devii cersetor la oras"
Atata timp cat suntem constienti de liga in care jucam si de faptul ca intotdeauna va exista o liga superioara catre care tindem sa accedem viata isi urmeaza cursul sau natural si calitatea de vanator al omului este satisfacuta.
Pe de alta parte trebuie sa luam in calcul si ceea ce ne dorim sau ceea ce vrem sa devenim in functie de capacitatile personale(fizice, intelectuale, etc.)
Mie-mi plac jocurile gen Xbox, PS si PC. Viata ruleaza in general dupa aceleasi reguli: treci de la un nivel la altul si cu cat urci mai sus conditiile de joc devin mai grele. Cand termini jocul si devii "centrul universului", esti fericit, satisfacut dar... nefericit.
Si asta pentru ca jocul s-a terminat si devii singur. "Viata este un joc din care nimeni nu iasa castigator"
PS. - bun articol! Bravo!
Multumesc!
ezact. Negarea negatiei de oameni o fost inventata. : P
Decât codaș, la oraș,
Mai bine-n satul tău fruntaș.
universul nu are centru > : )
Oare? Sistemul Solar are. Galaxia are. De ce n-ar avea si universul? Oricum aici este vora despre o metafora, nu despre un tratat de astronomie.
stiu ca e o metafora, de-aia am si zambit.
in realitate insa ce am zis eu e real, universul nu are un centru.
Sistemul si galaxia sunt finite si de-aia au centru. Universul nu e.
8- asta n-o sti el armetica da' p'asta cu universul a nimerit-o
"Cu circa 13,7 miliarde de ani în urmă, Universul încă nu exista. Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natură cu totul specială, o așa-numită singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită. La momentul "zero" acest punct a ieșit din starea lui de singularitate și și-a manifestat uriașa energie printr-o inimaginabilă explozie, Big Bang-ul."
Putem considera punctul in care era concentrat Universul, acea singularitate care ulterior a expandat ca fiind centrul? Exact cum grenada este centrul exploziei cand ii scoti cuiul?
nu. chestia cu punctul e o metafora. : )
mda, da' degetul lui Doamne-Doamne ?
ca era in sus sau in jos ridicat
specialistii americani de la mine din bloc inca mai discuta : )
Cu toate acestea.. ar trebui ca la sfarsit sa fi castigat o experienta.. Si din esec se invata. Sau, cel putin, ar trebui. Altfel, Stan Patitul s-ar zvarcoli in mormant de rusine.
E nevoie de esec in viata, altfel nimeni nu ar intelege nimic. E ca in bancul cu monotonia (nu-l spun ca e porcos, cautati pe net 😃), in care, pana la urma, chiar si cand urmeaza randul la esec, trebuie sa o faci organizat. 😉
Asta pe scurt. Pe lung, diagonal, tangential, paralel etc., ca si un addendum la cele spuse de OBG, dpdmv singurele lucruri folositoare in viata sunt experienta si cultura(porumb, orz, grau etc 😛). Cu ele, oricum ar fi, iesi castigator.
Altfel, mai scrie 😃.
Urmeaza!
suculent, DAR cu o singura mentiune: Niciodata sa nu te lasi in pauza mintii.
Pauza, doar ca sa o mergi mai departe. Viata este ca o apa curgatoare: niciodata nu se va opri.