Join the new world

Neatza !!! Si buna neatza 😃
De oricate ori ma-ti intreba despre melodii frumoase si linistitoare, eu va raspund Japanese sogs!
Asa ca, sper sa va placa acest soundrack 😉 Toki wo Kizamu Uta



So then, muzica buna avem, deci sa dam un raid prin funny pictures. Asta doar ca aperitiv, apoi urmeaza Romania de altadata cu un subiect interesant 😃



























































































FABRICA DE DIAMANTE SINTETICE A ROMANIEI


Elena Ceaușescu sta cu barba-n palma la Comitetul Central si face ochii cat cepele la un borcan de pe biroul sotului. Un borcan de zece kile pentru muraturi. Plin cu diamante.





Afară e sărbătoare. E ziua lui Nicolae Ceausescu, face 56 de ani. Pionierii urla osanale în toata aara. Haos organizat. Fiecare întreprindere trimite cadouri la Centru.
Prin biroul carmaciului trec un spic de aur de la un CAP, o pusca de vanatoare de la Securitate, tot felul de opulente. Asa ajunge si borcanul. Nimeni nu întelege ce-i în el, România n-a avut niciodată mina de diamante.


Randurile de mai sus fac parte din primele articole dupa moartea lui Ceausescu. Articolul respectiv fiind mult mai complex, concentranduse pe burghezia si traiul lui Ceausescu. Un fel de, defaimare a "epocii comuniste."
Dar nu asta ne intereseaza pe noi ... cred, sper 😃 Ci mentionarea de Diamante Romanesti. Da, Romania a avut o fabrica de diamante sintetice, o mina de aur din punct de vedere economic.
In aceasta editie Romania de altadata vom discuta despre acest eveniment Romanesc. O poveste ca din filmele de la Hollywood, cu spioni, top secret si etc.

1970. Ceausestii merg în vizita la Kremlin, la Brejnev. Dupa ce beau vodka de protocol, rusul ii scoate la o plimbare intr-un loc ultrasecret la marginea Moscovei. E o fabrica de diamante. Tovarașa se îndragostește pe loc de ele, iar sotul isi da seama cat de utile pot fi pietrele pentru industria romaneasca – sapatul dupa petrol si gaze se facea cu niste masinarii cu diamante pe cap.



Ceausescu vrea si el o fabrica din asta, dar Romania nu are tehnologia, asa ca trimite spionii în strainatate, sa se “documenteze”. Agentii se intorc cu un camion de utilaje și kilograme de hartie, planuri de constructie. Parcheaza pe bulvardul Timisoara, langa niste hale darapanate. Totul e ultrasecret, toti se ascund.

Acolo se naste una din cele mai mari afaceri ale statului roman din toate timpurile, Rami Dacia. Incep sa produca și ajung sa faca export in toata lumea. Cand vine o comanda mai grasa, angajatii cara diamante cu ligheanul și galeata de colo-colo.

Dupa revolutie, ca mai toate afacerile tării, si fabrica se privatizeaza. O cumpara fostii angajati cu 8,4 milioane de euro. O parte dintre ei spun ca banii au venit de la Razvan Petrovici, un controversat om de afaceri. Halele incep sa se goleasca și prin ele apar ba o florarie, ba un service, ba un print shop. Diamantele se cara în cutii mici cât flacoanele de Algocalmin.

Incep sA se darame cladirile. Fabrica se vinde la fier vechi. Razvan Petrovici iși ridică pe ruinele ei cel mai mare parc de distractii din Bucuresti (Terra Park). Jur ca nu am auzit de el 😁)





Am auzit de povestea asta prima oara de la un fost muncitor al fabricii. Mi-a spus tot ce stia intre doua fumuri de tigara. A fost mecanic in fabrica de diamante. Intr-o intreprindere plina de chimisti si fizicieni era printre putinii murdari pe maini.

Acesta a marturisit faptul ca exista o anumita frica printre fostii angajati sa vorbeasca despre fabrica si viata lor de atunci adaugan😛
„Stiu cA fabrica de diamante a fost una dintre cele mai mari afaceri ale statului roman, ca a fost vanduta la fier vechi de niste securisti si ca tot aia si-au ridicat un parc de distractii acolo“, mi-a zis nea Ion Pana.

Iar ultima data cand am auzit despre acest subiect interesant a fost in documentarul facut de Carmen Avram - Spioni de diamante. Povestea ce o veti citii mai jos este o amestecatura intre ce am auzit de la domnul Ion Pana si informatiile din documentar.

Mi-am petrecut doua zile intorcand diamantul pe toate fetele. E o poveste cu spioni, mafioti si un stat incapabil. Povestea industriei romanesti.
Of of of, doar bacu nu ma preocupa : ))


Diamantele au apărut pentru petrol, nu pentru inele

Dupa Al Doilea Razboi Mondial, industriasii aveau nevoie de diamante ca sa foreze dupa petrol si gaze. Pietrele naturale erau tot mai scumpe si consumul era tot mai mare, asa ca au inceput sa produca diamante sintetice. Primele au fost create in Suedia, Statele Unite și Uniunea Sovietica.

Pentru asta era nevoie de carbon la temperaturi si presiuni extrem de mari. Cercetatorii aveau o singura problema – nici un utilaj nu rezista presiunilor de mii de atmosfere. Interesant este ca suedezii nu stiau de americani, americanii de suedezi, nici rusii de primii doi. Ce prosti erau : ))


Elena Ceaușescu și Pacepa




Doar romanii stiau de toti. Mai exact, stia generalul de Securitate Ion Mihai Pacepa. El a trimis echipe de spioni în fiecare dintre cele trei tări în care se produceau diamante. Cel mai rapid s-au miscat cei trimisi in Suedia - locotenentul Alexandru si generalul Sarbu.

In 1974, ei au creat In mijlocul BucureStiului o fabricA de diamante sintetice, pe bd. Timisoara, nr. 8A. A fost numita prin decret prezidential secret Unitatea Militară Specială 0920.

Lt. Alexandru a botezat operatiunea de spionaj cum altfel decat ... „Steaua“, asa cum numea Elena Ceausescu diamantele – stele. A facut naveta in Suedia doi ani de zile pana a convins pe cineva sa ii vanda planurile tehnologiei.

„Acolo l-am găsit pe Cap Pătrat – așa i-am dat eu numele de cod suedezului care ne-a dat tot ce am avut de la ASEA (n.red.: compania de la care a fost furată tehnologia). Am purtat negocieri direct pentru două prese pe care le-am adus demontate și le-am asamblat la București“, spune astazi colonelul.
A iesit din bransa, e pensionat, vrea sa fie linistit. Se ocupa cu albinele, numai de ele vorbeste. Breveteaza unelte care scot mierea din fagure.
Nimeni nu a vrut sa spuna cum il cheama pe suedez. Alexandru il aducea in Romania si il escorta doar el, apoi il caza in mare secret.





„Mai multe nu pot să vă spun pentru că, unu, mi-am dat cuvântul acelui om că nu va ști nimeni niciodată că ne-am întâlnit și, doi, am depus un jurământ la DIE (n.r.: Direcția de Informații Externe). Nu pot să trec peste aceste aspecte“, spune Alexandru astazi.
Nu o stie multa lume, pentru ca proiectul a fost ultrasecret. Nici cei mai importanti oameni din stat nu aveau habar ce e acolo, iar cei care stiau ii spuneau „Copilul Securitatii.“



Inceputurile


Cap Patrat venea periodic sa inspecteze montajul. In 1974 RomAnia producea primele diamante. Atunci, Pacepa l-a invitat pe CeauSescu sA vada în ce a investit. Totul se petrecea într-o singura cladire, în care lucrau cinci oameni.

„Îmi place creația ta, Pacepa“, ar fi spus Ceausescu la terminarea inspectiei, scrie spionul în cartea sa, „Orizonturi Rosii.“ Dictatorul si-a propus sa intre pe piata internationala de diamante.

Gardul care împrejmuia fabrica





In acel an, inginerii din fabrica au început sa înmulteasca instalatiile suedezului ca Iisus pestii. Patru ani mai tarziu, erau în fabrica 21 de prese de 2.000 tone forta.

Fabrica a ajuns pe locul trei în lume la calitatea pietrelor si pe locul patru la nivel cantitativ, spun fosti angajați care mergeau la targuri internationale.

„Când mergeam la târguri noi nu ne puteam promova ca ceilalți concurenți pentru că eram sub embargo. Aveam containere neetichetate pe care le dădeam ca mostre, dădeam multe mostre ca să vadă potențialii cumpărători că avem diamante de foarte bună calitate, iar apoi să ne caute ei pe noi“, povesteste unul din primii angajati ai fabricii, fost director.



Fuga lui Pacepa, bună pentru diamante


In vara lui 1978, Pacepa a lAsat Departamentul de Informatii Externe, a fugit în America si a intrat în CIA. Cand era in Germania pentru a pune la cale un atentat impotriva Radioului Europa Libera a cerut azil politic in Statele Unite.

Gen. Ion Mihai Pacepa





„Iesiti din hotel. O sa vedeti o suta de taxiuri care trec pe strada. Suiti-va în oricare, toate sunt ale noastre!“, i-ar fi zis un ofițer CIA românului în ultimul apel înregistrat către camera în care era el cazat.

În 48 de ore de la acel apel telefonic, toti spionii Republicii Socialiste Romania au fost chemati in tara pentru o situatie de forta majora. Nimeni nu stia ce se întampla.

Pacepa urma să dea americanilor toate listele cu spionii romani, crede Giartu Istifie, fost director al fabricii, general SRI în rezerva.

O parte dintre spionii chemati atunci au ajuns la RAMI Dacia, numele comercial al fabricii. Toti erau ingineri bine pregatiti, care au fost infilitrati la companii industriale puternice din vest. Fabrica a primit un flux de profesionisti. (Informatie aflata de la fostul lucrator Ion Pana)

Urma producția la scară largă și ieșirea pe piața mondială.





Cine lucra în fabrica


Domeniul diamantelor era nou si nicaieri nu se invata despre asta. Securitatea racola sefii de promotie de la facultatile de fizică, chimie și mecanica din toata tara, iar apoi le propunea un post de inginer în fabrica.

„Nimeni nu putea refuza un astfel de loc de muncă, era tehnologie mai mult decât de ultimă generație, erau lucruri provocatoare de care nu mai auzise nimeni. Iar, pe lângă asta, mai era și un mediu interesant, totul era ultrasecret și nimeni nu știa ce faci“, explica Marcel Diaconu, unul dintre primii angajati.
Lui Diaconu îi tremura vocea cand vorbeste despre fabrica de pe bulevardul Timisoara. „Eu acolo m-am format profesional, acolo mi-am petrecut tinerețea. E aproape ca și cum mi-ar fi murit copilul odată cu privatizarea ălora“.

Toti fostii angajati încearca sa fie cat mai misteriosi. Ion Maritescu, ofiter de securitate retras si fost director al fabricii în perioada 1991-1994, confirma furturile de tehnologie intr-un interviu acordat de Victor Ilie:

Rep: Era foarte mare secret în jurul fabricii.
Ion Marițescu: Păi, era. Pentru că tehnica de fabricație, de producere a lor are o tehnologie deosebită și îți trebuie documentație multă. Studii. Analize. Experimente. Alte motive nu erau.
Rep: Cît timp a funcționat sub regim secret?
I.M.: Pînă cînd a dispărut.
Rep: E adevărat că tehnologia a fost furată din Suedia?
I.M.: Nu din Suedia. De unde au găsit. De la unii tehnologie, de la alții aparatură. A, și din Germania. (interviu preluat)


Gen. rez. Giartu Istifie





Astazi, cei mai multi dintre fostii angajati sunt „elefanti” – termenul folosit de securisti pentru agentii retrasi. Foarte putini au mai ramas in bransa.


Fabrica de diamante s-a privatizat pentru o afacere imobiliara

Cand AVAS a anuntat privatizarea, fabrica nu mai era profitabila de cativa ani, tehnologia era depasita, Conexiunile comerciale nu mai existau, dar terenul pe care se afla aceasta valora aproape douazeci de milioane de euro. Razvan Petrovici, un om de afaceri controversat, a incercat sa il ia pe degeaba.

Contractul de privatizare a fost castigat pe 28 decembrie 2006 de Asociatia Salariatilor RAMI Dacia (ASRD) pentru 8,4 milioane de euro. Organizatia avea ca scop „asigurarea cadrului legal participarii salariaților, membrilor consiliului de administratie si a pensionarilor cu ultimul loc de muncă la SC RAMI Dacia SA, la procesul de privatizare“, spune statutul lor.

De aici, povestea intra intr-un ciclu des intalnit si la celelalte companii ce puteau fi de succes. Dar pamantul de sub diamantul neslefuit valora mai mult pentru bastarzi doritori de bani rapizi.




Doua carate de fier vechi

Toti fostii angajati stiu ca fabrica a fost vanduta la fier vechi. Unul dintre ei a fost direct implicat în procesul de privatizare, membru în Asociatia Salariatilor, preciează și firmele: Coremetaliat și REMAT Chitila.

„Am trecut odată prin Chitila și am văzut munții de fiare și-am zis, aoleu, dacă aveam un aparat de fotografiat, să văd peste ani – uite unde a ajuns fabrica!“, povesteste unul dintre fostii angajati.

Contabila fabricii a amortizat tehnologie de milioane de euro la preturi de cateva sute de lei. O presa Quintus de 2000 TF ca cea din poza de la începutul articolului poate fi cumparată cu 300.000 dolari. In dosarul de privatizare era evaluatA la 139 de lei.

Nici numarul angajatilor la fabrica nu a fost acelasi cu cel din contractul de privatizare.
Aproape toti oamenii au fost dati afara.





A cui a devenit, de fapt, fabrica și ce a s-a întâmplat cu terenul

„Toti cei din fabrică știam că afacerea a devenit, de fapt, a lui Răzvan Petrovici pentru că el a dat banii pentru toată mișcarea chiar dacă nu apărea nicăieri în acte“, povesteste alt vechi angajat în fabrica, in documentar.

Dupa ce RAMI Dacia a intrat în posesia terenului, senatorul Ionut Elie Zisu, din pozitia de director general, și Doina Gangoe, administrator al fabricii, au inchiriat terenul pentru o perioada de 25 de ani unor firme ale lui Razvan Petrovici, administrate prin interpusi. Sotia senatorului, Daniela Zisu, este secretar în fundatia lui Petrovici, „Fundatia pentru Speranta Noastra“, iar fosta sotie a lui Petrovici reprezinta în Romania offshore-urile din Cipru ale sotului.
Pentru tot terenul fostei fabrici au fost eliberate autorizatii de constructie pentru un parc de distractii inainte de terminarea contractului cu AVAS.

Deci va dati seama ce ghem de afaceri, legaturi si mismasuri zac pe ruinele fostei glorii ale Romaniei? Abea le-am inteles eu, ca sa vi le insirui pe scurt.

Doamna Carmen avram mentioneaza ca ar fi vrut ca documentarul sa fie complet cu interviul Dl Petrovici. Dar acest lucru nu s-a putut realiza din urmatoarele motive date de dansul.


1.Nu am identificat foarte clar publicatia unde va aparea materialul. Prin urmare, nu avem nicio idee despre numarul cititorilor, profilul acestora si alte detalii care stii ca sunt utile atunci când transmiti un mesaj catre public.
2.In al doilea rând, intrebarile propuse nu ajuta la atingerea scopului general pe care il are strategia de comunicare pentru Terra Park, si anume, atragerea unui numar cat mai mare de vizitatori.
3.Nu in ultimul rand, framing-ul ostentativ al interviului propus ridica semne de intrebare atat cu privire la temeincia documentarii prealabile cat si la maniera generala de elaborare si incadrare a materialului.


Razvan Petrovici



“O politica a distrugerii în masa“ e un studiu facut de sociologi si economisti de la Harvard și Cambridge, arata ca Europa de Est sta mai prost din punct de vedere economic decat Vestul si din cauza modului în care s-au facut privatizarile.

Lawrence King, David Stuckler și Patrick Hamm au aratat ca privatizarile pe un dolar, cuponiadele și împartirea marilor companii de stat în zeci de mii de actiuni au dus la crize economice.

Fabrica de diamante RAMI Dacia e pe lista privatizarilor grabite care au îndepartat Romania de Occident.





Articole anterioare:

Vol.292 ✪✪✪ MBB ✪✪✪ RUMANIA - ITS AIMS AND AMBITIONS
Vol.291 ✪✪✪ MBB ✪✪✪ Adunarea Clujenilor in centrul orasului
Vol.290 ✪✪✪ MBB ✪✪✪ FAQ, FUQOF ... FUQHED
Vol.289 ✪✪✪ MBB ✪✪✪ 😃
Vol.288 ✪✪✪ MBB ✪✪✪ Romania de altadata ... n-a fost intodeauana frumoasa

---

VS