si baietii plang cateodata

Day 2,823, 13:03 • Published in Romania Romania • by direct x

Inainte de a muri, in bratele mele practic, mama mi-a zis sa fiu tare. Am fost cat de tare am putut. I-am inchis cu mana ochii, i-am scos furtunul din plamani, mi-am luat tatal si viitoarea sotie care boceau si erau ca niste mici zombie, ma rog, am aranjat absolut toate treburile lumesti asa cum trebuie ele aranjate.

Am promis ca o sa fiu tare. N-am putut plange la inmormantarea ei. N-am mai putut plange de atunci.
Imi aduc aminte cum imi punea mana dupa umeri si ma intreba...
Esti bine Flori??? ai nevoie de ceva?
Atunci n-aveam nevoie de nimic.
Sunt bine mami. Sunt bine.
Chestia asta cu sunt bine mami, o zic de vreo 12 ani in fata unei cruci cu poza mamei mele, deasupra unui mormant uscat.

Iar eu nu pot sa plang. Aveam de 1000 de ori nevoie sa plang pana acum. Aveam nevoie de un sfat, de sustinere sau poate doar de o bataie pe umar.

Mie n-are cine sa-mi dea asta. Eu sunt tare si trebuie sa pot pana inchid ochii, sa-i spun dianei sa fie la fel de tare ca si mine.

Maine dimineata, iau irisi multi, albastri, si ma duc la cimitir, ca vreau sa plang. Poate invat sa plang.

dx