Partide Politice in Perioada Interbelica - Partidul Național-Liberal
Bodi111
Am redat mai jos diverse materiale gasite pe internet despre viata politica in perioada interbelica
Reformele politice, economice şi administrative, îndeosebi votul universal, reforma agrară, adoptarea Constituţiei din 1923 au determinat schimbări vizibile în mentalul colectiv al populaţiei, stimulând activismul ei politic. Pluralismul politic capătă o deosebită amploare. Se produc schimbări în configuraţia partidelor, se modifică axa rivalităţilor dintre partide, apar partide noi, inclusiv cele ale minorităţilor naţionale. Deceniile interbelice au cunoscut atât perioade de stabilitate politică, cât şi de instabilitate. În această perioadă se cristalizează noi doctrine politice, care acoperă întreg spectrul politic, de la extrema stângă la extrema dreaptă. Unele partide tradiţionale părăsesc arena politică.
Partidul Conservator
O primă urmare a reformelor de după război şi a creării României Mari a constituit-o diversificarea vieţii politice, fragmentarea spectrului politic, până atunci stabil şi dominat de numai două partide politice, cel Conservator (constituit în 1871) şi cel Liberal (1875). Partidul Conservator, ale cărui merite în constituirea României moderne sunt de necontestat, s-a dezintegrat îndată după efectuarea reformei agrare şi adoptarea votului universal; guvernul filogerman al lui AI. Marghiloman (19 martie - 6 noiembrie 191😎
a căzut după reintrarea României în război; sub preşedinţia lui Take Ionescu, conservatorii vor mai reveni o dată la putere, dar numai pentru 30 de zile (1922), dispărând apoi cu totul din viaţa politică a ţării. La alegerile din 1919, Partidul Conservator a obţinut 3,89% din voturi (16 mandate), la cele din 1920 numai 2,82% (4 mandate), iar în 1922 nu a reuşit să obţină nici un mandat în parlament.
Partidul Național-Liberal
Partidul Liberal a continuat să joace un important rol politic, reprezentând în practică cel mai puternic partid politic al perioadei interbelice. Liberalii au condus neîntrerupt din 1914 şi până în 1919 (cu o scurtă întrerupere între martie-noiembrie 191😎
, când, asemenea altor partide liberale europene, au pierdut alegerile organizate de ei pe baza votului universal. După o scurtă perioadă de organizare şi de extindere în teritoriile alipite, liberalii s-au reîntors la putere, cârmuind cu autoritate între 1922-1928 (cu o întrerupere între martie 1926 şi iunie 1927) şi 1933-1937. Perioada 1922-1926 a fost epoca celor mai mari succese liberale, guvernul lui I.I.C. Brătianu rezolvând cu pricepere problemele dificile ale organizării noului stat întregit, ale unificării celor 4 regiuni, atât din punct de vedere administrativ cât şi din cel legislativ; au fost de asemenea anii refacerii economice şi ai aplicării reformelor; s-a adoptat o nouă constituţie. Se poate afirma că, în 1926, Partidul Liberal se afla în culmea puterii şi influenţei sale, încheindu-şi o misiune istorică începută la 1848. După 1930, deşi încă partid de guvernământ, rolul liberalilor va scădea însă treptat, lipsit rând pe rând de conducători, morţi în 1927 (I.I.C. Brătianu), 1930 (Vintilă Brătianu), 1933 (I.G. Duca); pe care îi înlocuieşte o echipă nouă de oameni politici fie lipsiţi de experienţă, fie influenţabili, în orice caz foarte diferiţi de vechea gardă. Ca urmare, partidul şi-a pierdut influenţa, fiind înfrânt în alegerile din decembrie 1937, când cele două fracţiuni liberale au cules totuşi 39,81% din voturi.
Partidul Național-Țărănesc
Principalul partid de opoziţie al perioadei interbelice a fost Partidul Naţional Ţărănesc, alcătuit în 1926 prin fuzionarea Partidului Naţional Român din Transilvania, condus de Iuliu Maniu, cu Partidul Ţărănesc, înfiinţat de Ion Mihalache în Vechiul Regat (191😎
. Deşi aveau o bază socială mult mai largă decât liberalii, naţional-ţărăniştii nu au guvernat decât foarte puţin, între 1928-1931 şi 1932-1933, nereuşind să se impună ca un autentic şi eficient partid de guvernământ. Condus de lideri admirabili din punct de vedere moral şi patriotic, dar lipsiţi de abilitatea şi supleţea politică a liberalilor, ţărăniştii au făcut mai multe greşeli tactice, cum ar fi acceptarea revenirii în ţară a principelui Carol (1930) sau "alianţa" electorală cu Legiunea (1937), acţiuni care au influenţat în chip negativ mersul evenimentelor, grăbind eşecul începătoarei democraţii româneşti şi facilitând instaurarea dictaturii.
Marea Guvernare Liberală
În prima şi cea mai importantă guvernare liberală (Guvernul I. C. Brătianu 1876-188😎
, PNL a realizat mai multe obiective economice, sociale şi politice: proclamarea independenţei României în urma Războiului de Independenţă (1877); crerarea Băncii Naţionale (1880); România devine Regat (1881); este aplicat principiul liberal „Prin noi înşine” în economie: dezvoltarea pe baze proprii a industriei, comerţului, agriculturii; este lărgit corpul electoral în favoarea burgheziei.
In timpul guvernarii din 1976-1888, s-a trecut la materializarea programului de modernizare a societatii romanesti: a fost adoptata responsabilitatea ministeriala (187😎
, organizarea comunelor (1878,1882), a Armatei (1878,1883), a invatamantului (1878, 1883), s-a obtinut recunoasterea internationala a Independentei si s-a reglementat succesiunea la tron.
Marea Unire
Guvernul liberal Ion I.C. Brătianu (ian.1914-ian.191😎
a impus neutralitatea României în Primul Război Mondial între 1914-1916. În 1916 România intră în război de partea Antantei, obţinând de la aceasta garanţii ale realizării obiectivelor sale naţionale: reîntregirea ţării. În 1917, prin celebrele bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, România a stăvilit ofensiva germană pe frontul de răsărit. Ieşirea Rusiei din război în 1917 a făcut imposibilă continuarea războiului de către România singură, astfel încât a fost nevoită să încheie pace separată cu Puterile Centrale. Guvernul liberal a fost înlocuit. Ordinul regelui Ferdinand ca armata să reintre în război (oct. 191😎
a răsturnat situaţia. Liberalii au revenit la guvernare în nov. 1918. Curând după aceea s-a născut România Mare. Guvernul liberal a acţionat pentru recunoaşterea actelor de unire din 1918.
In 1913, liberalii au anuntat, in programul electoral, ca se dorea introducerea votului universal, exproprierea marilor proprietati agricole si improprietarirea taranilor.
In 1914, parlamentul a luat in dezabatere proiectele de reformare si modificare in acest sens a Constitutiei. In luna decembrie 1914, I.I.C Bratianu a propus, insa, amanarea dezbaterilor pana la terminarea razboiului.
Epoca marilor succese liberale
Perioada interbelică a fost plină de realizări pentru liberali: reforma agrară (191😎
a fost cea mai ampla reformă de acest fel din Europa acelei perioade: a fost expropriată 66% din suprafaţa arabilă deţinuta de moşieri; se adoptă noua Constituţie (1923) care consacră Marea Unire; Legea pentru organizarea administrativă unitară (1925); Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române pe întreg teritoriul naţional (1925); Legea electorală (1926) ; votul universal era introdus în România încă din 1918 (erau excluse femeile, magistraţii şi reprezentanţii armatei); refacerea economică după principiul „Prin noi înşine” : în 1938, industria a atins nivelul maxim de dezvoltare din perioada interbelică.
Comments
o7
Interesant articolul, dar e bine să pui și sursa/sursele.
v
k
Liberali am fost, liberali suntem 🙂
o7
o7
Bun
o7
87
13
(')
o7
o7
N-au omorât comuniştii în 45 de ani atâţia români cât liberalii în iarna lui 1907.
....
In timpul guvernarii din 1976-1888 (!?!)
Si garda cati romani a omorat? Si in ce perioada de timp?
http://www.ziare.com/cultura/documentar/o-ideologie-a-crimei-cultul-mortii-in-garda-de-fier-ii-documentar-1279622
Vreau sa cred ca vremurile s-au schimbat si optiunea politica "sa asasinezi rivalul" a disparut.
Normal că au dispărut, acum îi distrugi viaţa şi îl bagi la puşcărie. Astfel, a face un om să dispară pare a fi un act legitim.
Garda doar s-a apărat împotriva exceselor, iar „cultul morţii” a apărut după ce sute de legionari au căzut victime ale unui rege nebun. Dar cred că ştii şi tu toate lucrurile acestea.
Poti sa spui tu cat vrei de "aparare" dar stim cu totii ca a fost mult mai mult.
Evident că a fost mai mult... dragoste de ţară şi sarcificiu.
asezonata in sange
Or fi pedepsit legionarii o mână de trădători de ţară, dar liberalii au fost ăia care au omorât 11.000 de ţărani pentru vina de a fi înfometaţi, pentru ca 39 de ani mai târziu, prin Partidul Național Liberal - Tătărescu, să se alieze cu comuniştii din BPD.
Poti sa presupui macar ca unul din acei "trădători de ţară " era doar concurent politic? Sau doar avea o alta versiune a ce inseamna bine pentru Romania? Pentru ca atunci toata filozofia asta pica.
Nu, doar scursori subumane. Cu două excepţii Iorga şi Madgearu, pe care legionarii nu şi-i asumă.
.
o7
un comment si de la mine 🙂
v
In primul razboi am luat bataie datorita nepregatirei armatei.
Din pacate/fericire, latura politica a societatii nu ma atrage in lumea reala, cu atat mai putin in eR.
E ceva ce in intelepciunea populara s-a concretizat in zicala "Daca te bagi in troacă, te mănîncă porcii".
asa da.
o7
o7
bb