Aberatii in versuri
hsileamune
Toate-s compoziti mai vechi. Se gasesc si pe monoloage.
Fascinatie nocturna
Si uite, o petala
Pe coapsa ti-o asez
Si-ti suflu cuvinte
Pe pielea-ti aburinda
Cu-n deget
Intreg corpul
Ti-l imbratisez
Si –mi gasesc Mecca
In a ta
Oglinda.
Iti sorb,
Cu porii,
Fiecare gest
In timp ce-mpartasim
Lumina lunii
Cu un
Sarut
De fiecare data
Iar te regasesc
In labirintul
Corpurilor pierdute
Fascinati
Lasam firul ariadnei
Pentru nebuni.
Rasul lui D-zeu
L-am auzit pe
Dumnezeu razand,
in timp ce-si
turna un pahar de vin.
“Niciun om
nu are de ce sa se scuze
in fata Mea!
Stii, pacatul nu exista”,
imi zise El senin.
“Nu te uita mirat,
stiu bine ce iti zic,”
- si-si mai turna un pahar -
“am inventat Omul,
si-asta-i deajuns”,
si rase iar…
amar.
(Cand l-am citit pe Briga ieri, mi-a adus aminte de ea)
Comments
Foarte tare aia cu Dumnezeu. Felicitari
Iar aberatii..))
Bune aberatii. Bin' ca ti-ai adus aminte, speram sa nu fiu singuru' ce abereaza pe delicatul subiect. Da' io n-o s-o fac in versuri, ca nu-mi iasa niciodata😁
@burete multam
@alcide mie, ce scrii matale, chiar si-n proza, imi suna a versuri 😉
@NA aberam..cand putem..