Şoaptă, sprijin şi ...tăcere.

Day 2,834, 05:46 • Published in Republic of Moldova Romania • by sokm



Din depărtări se aude o şoaptă
pierdută-n negura uitării:

Când voi pleca în lume
nu iau nimic cu mine,
doar o desagă plină
de amintiri cu tine.

Voi trece mai uşor
prin rele ce-or veni
când sufeltu-mi va da
ca sprijin pentru toate
glasu-ţi ce încă aud
şi al tău vesel râs
ce însoţesc în mine
un zâmbet cât o lume
ce încă-l simt în mine.

Vor trece multe zile,
luni şi anii la rând,
dar te voi lua cu mine
şi îmi va fi mai bine.

Când îmi va slăbi puterea
şi ochii-mi vor sta să plângă,
Când voi simţi cum greul
stă să mă străpungă,
Voi căuta în mine
un' te-am închis pe tine.

Mă voi agăţa de tine
şi voi răzbi spre mâine
ducându-te cu mine
şi-n bune, şi-n rele,
şi-n grele, şi-n uşoare
căci fără tine-n mine
m-aş prăvăli la vale
fără nici o scăpare.

...............

Tăcere, doar tăcere,
atat se mai aude
dupa atâta zarvă
şi foşnet...
prea mult suflet...
_Endorsers_