Şi fulgerul?!
La nord de aripa gheonoaiei, la umbră,
ghemuit într-un colţ, probabil ascuţit,
privea cu-n ochi amorţit, până la lacrimi.
În creştet de noapte, poate şi-n tâmplă,
desigur, tâmpla aceea… de-aproape asfinţit,
fără cuvinte, fără secunde…
orbeşte,