Join the new world

In dupa-amiaza acelei zile extrem de toride, cand parca si privirile trecatorilor raman lipite de tine, formand straturi-straturi, s-a pornit o furtuna teribila care m-a prins nepregatit. Straturile de care tocmai am pomenit s-au diluat rapid si m-am trezit, fara umbrela fiind, adapostindu-ma pe treptele pline de mazga ale unei cafenele. Lipit cu spatele de geam, inaltandu-ma pe varfuri, faceam exact opusul a ceea ce ma indemnase iubita mea din liceu, si anume sa las ploaia sa ma atinga. In dreapta mea, o tanara bruneta, scunda si subtire, isi contempla parul din care tocmai i se scurgea toata vopseaua pe haine si pe blugi, siroind in mici vartejuri spre o rigola de langa bordura. I se parea amuzant ca redevenea ea insasi si poate as mai fi stat sa vad cine era de fapt, dar un tunet puternic m-a facut sa ma strecor printre oameni si sa intru in incapere (da, aici seman cu cainele meu, tare ne mai speriem de tunete si fulgere mai ales, nu ne place lumina brusca aruncata pe fata noastra, ca intr-un spectacol pe o scena nelocuita).
Si acolo, la o masa, sedea cu o cafea aburinda in fata, fostul meu coleg de seminar de xantologie aplicata, G. Iar de doua minute, in fata lui, sed eu.
-Spune-mi sincer, da sincer,te rog, daca seminariile acelea ti-au folosit la ceva, m-a intrebat el, cinic, dupa ce am schimbat amabilitati.
-Cat de sincer? am ras eu. Ok, sa vedem...nu neg ca mi-au folosit in campanii, la inceput. Cam pe atunci cand credeam ca pot schimba ceva, inlocuind ceea ce aveam cu teoriile lui Galston. Dar, dupa ce am vazut ca oamenii ma voteaza doar pentru ca vad in mine un simbol macrovizionar de tip nou, am renuntat. Eu nu am cum sa garantez ca viziunile mele despre societate si viitor se pot indeplini intocmai, cu toata scoala pe care am facut-o. Oamenii sunt imprevizibili, desi se agata cu disperare de idealurile pe care le falfai tu pe sub nas. Ori ei vor sa le traiasca fix pe alea.
-Totusi, ai fost ales.
-Pai, da, am fost. Insa de cand se voteaza electronic am putut localiza toti votantii. Si, na, seminarul celalalt, despre undele retroaminite mi-a fost util ca sa ii fac sa uite ce tampenii si verzi si uscate le-am promis. De-asta nu pastrez nicio varianta sau copie electronica a unui discurs al meu. Ar fi o catastrofa sa il poata reciti cineva. Si, eventual, sa aiba naivitatea sa compare ce am promis cu ceea ce fac acum. Vezi, accesul de nivel 7 la laboratoarele universitatii are si el avantajele lui.
-Eu nu imi amintesc sa te fi votat.
-Pot sa aflu, daca vrei, am zis eu, in soapta.
-Ah nu, nu e nevoie. Ce ma bucura e ca iata, ne intalnim ca doi oameni simpli, pe timp de ploaie, intr-o cafenea oarecare. Fara sa analizam doctrine sau platforme. Si e placut. Atat ca eu o sa plec acuma, am un proiect la serviciu pe care il urmaresc indeaproape, e ceva legat de primitivele Bergerac, daca ti-amintesti.
-Desigur.
-Incerc sa le aplic in alegerile de maine, daca poti sa-ti inchipui. Sunt multe variabile care ruleaza acum si trebuie sa vad ce sanse sunt ca maine...
-Maine eu sa nu fiu ales?
-Exact.
-Hmmm.
-Iti las aici banii pentru cafea. Te rog da-i tu domnisoarei. Ne vedem maine?
-Ca de fiecare data, cred. Desi nu mi-am dat seama pana acum. Numai bine, am mai zis eu si m-am rotit cu fata spre strada, odata cu plecarea prietenului meu.
Nu mai ploua.