Un caffe, please!
Andre.Andre
Neata la voi si mie!
Am primit recent o scrisorica, o fi noua, o fi veche, o fi de Plesu( asa ziceau)?... Nu e, ca sa stiti daca o primiti (originalul aici http://tinyurl.com/bur7936)
In fine, degustati...
Îmi plac cuvintele străine naturalizate.
Mai dezmorţesc limba.
În timp, unele rezistă, altele dispar.
A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate, de sus în jos, în Ţările Române.
Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul al XIX-lea au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic.
Rusismele din anii '50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale...
După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin?
Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, fotbalistul de 2 bani si menajera hoata care vroia să-şi marcheze lingvistic întoarcerea din străinătate şi reclamele (advertaizingurile) vazute în engleză.
Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii.
Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant. Cismarii sunt designeri.
Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie.
Nici gând.
S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cât se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române, şi cu gramatica ei.
Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de ......, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul la un sprit, înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul.
Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi.
Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi.
Nu mai realizăm, ci implementăm.
Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie.
Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm.
Nu mai consimţim, ci achiesăm.
Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.
Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must!
Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni.
Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.
Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.
Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti si creatoare de fashion.
Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm in expectaţiunea unui feed-back pozitiv.
Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoş şi superior "Hai să-mi bag..." sau cu concluzia absolut academica: "Un că...t!".
Ziua buna la voi si mie!
Comments
heh........
bun articol si destul de adevarat ...
Tema invocata mai sus e si motivul meu pentru care nu mai intru pe #ero... acolo unde romanii elevati o ard englezăști
))) la multi din ei nici macar corecta ...
VOT articol !!!
Daca te uitai si la parerile prin comentarii ai fi vazut ca unele chiar denuntau asocierea directa a neologismelor prezentate cu varianta lor romaneasca "autentica".
Cat despre "elevare"...nu trebuie sa fii "elevat" sa vorbesti cu bun simt - iar un personaj care se considera scriitor la ziar ( deci - in teorie - absolvent al unei facultati de jurnalistica ) exprimandu-se ca ultimul marlan intr-o publicatie nu se incadreaza standardelor.
Da, asa e. Si, din pacate, cine are puterea sa schimbe ceva este Profesorul. Acel personaj sters, deseori stingher, retras si cufundat in propriile probleme personale, dar care atunci cand vorbeste despre materia sa parca i se umezesc ochii si se insufleteste dintr-o data.
Doar ca Profesorul nu mai este. Foamea si farama de respect fata de sine, combinate cu inteligenta deseori peste medie, l-a impins sa-si urmeze destinul in alte domenii de activitate.
Tipa asta blonda si cu ochi albastrii o fi la litere? Ca as tenta o mica implementare...
Hai te pup si mai des la cafeluta ca deja m-am obisnuit cu tine!!!
o7
I-a sa dau eu "subscribe" ca sa nu zic ca ma abonez, si sa dau si un "vote" c`adicatelea apreciez 😉
Deh daca nu am gasit butonu` cu abonez sau apreciez, dau si eu pe ce-am gasit.
amuzant 🙂
nu pot sa nu imi aduc puseele de nationalism lingvistic ale raposatului pruteanu care aduceau pregnat cu derizoriile si agresivele deziderate ale scolii ardelene ( din ale carei eforturi nu a ramas in posteritate haiosul gat-legau).
nationalismul ramane pentru mine o forma de manifestare a frustrarilor personale, ca forma de manifestare a impotentei. stimabilul autor pe care il reproduci aici e fara indoiala frustrat de impotenta propriei natii de a-si cladi identitatea proprie
am uitat cat de penibil e sa comentezi cu limita asta de caractere...
[...] sau poate discutam de o frustrare personala fata de veniturile corporatistilui de multinationala, viata "glamour" ale fotbalistului de 2 bani sau expunerea mediatica a diversilor oameni ( de o valoare cert inferioara autorului). sintagme gen "dezinvoltura prostului fudul" ma determina sa "panşez" catre a 2-a varianta.
limbajul este un mijloc, si nu un scop. iar pentru artefacte , pardon pentru antichitati exista muzee
halucinant