Join the new world

Salutare tuturor,

Daca zilele astea, surprinzator, am avut ceva mai mult timp pt eRep decat credeam, si cum mari evenimente nu se intampla in joc (chestiile e buna/nu-i buna matza ma lasa rece), am inceput o serie de articole de genul teoria chibritului, in care ma stradui sa analizez din sensurile unor cuvinte uzuale... Daca a fost vorba mai intai de contrabandist (apropos, nu-s prea bun la contrabanda, trebuie sa mai exersez), apoi de patron, profit de timpul liber ivit pentru a privi lucrurile si din perspectiva... angajatului.

Din cate stim, un angajat este acea persoana care lucreaza pentru un patron, fie el privat sau chiar statul. In schimbul muncii sale, primeste un salariu, mai mic sau mai mare, dupa capacitati sau pile, depinde de la caz la caz. Uneori, daca e chiar bun in ceea ce face, sau doar are pur si simplu noroc, primeste si prime.

Acestea fiind zise, sa ne uitam mai cu atentie la acest cuvant, angajat. Ca si cele de dinainte, este alcatuit din doua cuvinte cu inteles distinct, An si Gajat. An stim ce inseamna si de unde vine, Gajat e o forma derivata din verbul "a pune gaj", sau mai pe scurt "a gaja", si se traduce prin "lucru pe care s-a pus gaj".

Cu alte cuvinte, AnGajat ar insemna Gaj pus pe un An, sau persoana care face acest lucru, ceea ce nu-i prea departe de adevar de vreme ce poti privi un contrat de lucru ca un gaj pus pe timpul lucratorului in schimbul caruia acesta este platit, conditia fiind ca in timpul respectiv lucratorul in cauza sa munceasca. Conditie nu intotdeauna obligatorie. Acesta interpretare este cea mai evidenta la bugetari, care lucreaza conform unui contrat colectiv de munca semnat... anual. De asemenea, tot la bugetari, principala metoda de evaluare a muncii este timpul normat si mai putin ce fac efectiv in timpul respectiv, astfel incat ideea unui gaj pus pe timp se sustine cu atat mai mult.

In cazul sectorului privat, lucrurile se complica putin, intrucat angajatul chiar trebuie sa munceasca in timpul gajat, acesta in sine nefiind suficient pentru plata gajului (lucratorul plateste gajul prin timp si munca, primind in schimb bani), cum se intampla adeseori la bugetari (sau pilosi). De ce aceasta diferenta intre sectorul privat si cel de stat? Pai sectorul de stat, dupa cum ii spune si numele, este de... Stat. Si mai putin de munca. Pe de alta parte, sectorul privat, dupa cum ii spune si numele, este Privat de asemenea facilitati (mai e privat si de multe altele fata de cel de stat: ajutoare, subventii, scutiri de plata, reeesalonari, stergeri de datori, si lista poate continua) si trebuie sa se descurce cum poate. Si astfel ajunge sa aiba un comportament de camatar. Gajul trebuie platit nu doar cu timp ci, mai ales cu munca. Cu cat privatul este mai lacom, mai avar, mai camatar, cu atat mai mult dobanda este mai mare, transformand AnGajatii in sclavi... acestia intrand intr-o suveica "munca multa-timp putin-bani si mai putini" din care cu greu mai pot iesi.

In concluzie, sa fi AnGajat inseamna ca tocmai ti-ai pus la bataie niste ani de viata. Depinde de tine ce faci cu banii obtinuti, daca ii arunci pe iluzii sau ii folosesti pentru o viata decenta. De aceea, atentie la cei care vor sa va dea putin in schimbul gajului, in numele a tot felul de idealuri marete, care suna bine dar care sunt, vai, cel mai adesea folosite de niste camatari care urmaresc mai ales propriul profit. Exista si persoane bine intentionate insa mai bine o doza de scepticism, decat una de optimism neglijent, cu consecinte ulterioare dureroase. Ani trec si nu mai vin.

Va multumesc,
Skeas